Dumnezeu a făcut planurile.

Lesson 17

1. Ce i-a cerut Dumnezeu lui Moise să zidească?

"Să-Mi facă un locaş sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor." Exod 25:8.

Răspundeţi:   Domnul i-a cerut lui Moise să înalţe un sanctuaro clădire deosebită care urma să slujească drept sălaş pentru măreţul Dumnezeu al cerurilor.

O scurtă descriere a sanctuarului
Sanctuarul reprezenta o structură elegantă, de genul unui cort (de dimensiunile 4,5 m pe 13,5 m ce se afla pe un cot de 0,45 m) unde sălăşluia prezenţa supranaturală a lui Dumnezeu şi unde aveau loc slujbe deosebite. Pereţii erau făcuţi din scânduri din lemn de salcâm, aşezate în picioare, puşi în verigi de argint, poleite cu aur (Exod 26:15-19, 29). Acoperişul era făcut din patru straturi de cuverturi: in, păr de capră, piele de berbec şi piele de viţel de mare (Exod 26:1, 6-14). Avea două încăperi: sfânta şi sfânta sfintelor. Cele două încăperi erau despărţite de un văl sau o cortină groasă şi grea. Curteaterenul din jurul sanctuaruluiavea 22 m pe 45 m (Exod 27:18). Era îngrădită de pânză fină de in sprijinită pe 60 de stâlpi din aramă (Exod 27:9-16).

2. Ce vroia Dumnezeu ca să înveţe poporul Său din lecţia sanctuarului?

Dumnezeule, căile Tale se află în sanctuar! Care Dumnezeu este mare ca Dumnezeul nostru?" Psalmul 77:13 (Traducerea King James).

Răspundeţi:   În lecţia sanctuarului de pe pământ se descoperă planul de mântuire făcut de Dumnezeu. Biblia ne învaţă că toate lucrurile din sanctuar sau tot ceea ce se lega de slujbele de la sanctuar reprezenta un simbol a ceea ce urma Domnul Isus să facă pentru a ne salva. Asta înseamnă că nu vom putea să înţelegem pe deplin planul de mântuire până ce nu vom pricepe simbolurile legate de sanctuar. Aşa că ne vine greu să accentuăm cât de important este acest ghid de studiu.

3. De unde a căpătat Moise schiţa pentru sanctuar? A cui copie o reprezenta clădirea?

"Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al măririi, în ceruri, ca slujitor al locului prea sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul." "Ei fac o slujbă, care este chipul şi umbra lucrurilor cereşti, după poruncile primite de Moise de la Dumnezeu, când avea să facă cortul: "Ia seama", i s-a zis "să faci totul după chipul care ţi-a fost arătat pe munte". Evrei 8:1, 2, 5.

Răspundeţi:   Schiţa sanctuarului şi toate indicaţiile pentru construirea lui i-au fost date lui Moise de către Dumnezeu. Ea era o copie a sanctuarului din ceruri, care reprezenta modelul pentru sanctuarul lui Moise.

4. Ce mobilier se afla în curte?

Răspundeţi:   A. Altarul pentru arderile de tot unde se jertfeau animalele se afla în curte, chiar la intrare (Exod 27:1-8). Acest altar reprezenta crucea Domnului Hristos. Animalul Îl reprezenta pe Domnul Isus, jertfa finală (Ioan 1:29).

B. Ligheanul aflat între altar şi intrarea în sanctuar era un lighean mare făcut din aramă. Aici preoţii se spălau pe mâini şi pe picioare înainte de a aduce o jertfă sau înainte de a intra în sanctuar (Exod 30:17-21 38:8).

Apa reprezenta curăţirea de păcat sau naşterea din nou (Tit 3:5).

5. Ce mobilier se afla în sfânta?

Răspundeţi:   A. Masa cu pâinile pentru punerea înainte (Exod 25:23-30) Îl reprezenta pe Domnul Isus, pâinea vieţii (Ioan 6:51).

B. Sfeşnicul cu şapte braţe (Exod 25:31-40) Îl reprezenta pe Domnul Isus, lumina lumii (Ioan 9:5 1:9). Untdelemnul reprezenta Duhul Sfânt (Zaharia 4:1-6 Apocalipsa 4:5).

C. Altarul tămâierii (Exod 30:7, 8) reprezenta rugăciunile poporului lui Dumnezeu (Apocalipsa 5:8).

6. Ce mobilier se afla în sfânta sfintelor?

Răspundeţi:   Chivotul legământului, singurul mobilier din sfânta sfintelor (Exod 25:10-22), era de fapt un cufăr din lemn de salcâm poleit cu aur. Deasupra acestui cufăr se aflau doi îngeri făcuţi din aur turnat. Între aceşti îngeri se afla scaunul îndurării în Biblia Cornilescu este numit capacul ispăşirii (Exod 25:17-22), unde sălăşluia prezenţa supranaturală a lui Dumnezeu. El simboliza scaunul de domnie al lui Dumnezeu din ceruri, care se află de asemenea între doi îngeri (Psalm 80:1).

7. Ce se afla în interiorul chivotului?

Răspundeţi:   Cele Zece Porunci, pe care Dumnezeu le-a scris pe table de piatră cu propriul Său deget şi de care copiii Săi vor asculta întotdeauna (Apocalipsa 14:12), se aflau în interiorul chivotului (Deuteronom 10:4, 5). Dar capacul îndurării se afla deasupra lor, ceea ce însemna că atâta timp cât copiii lui Dumnezeu îşi mărturiseau păcatele şi le părăseau (Proverbe 28:13), urma să se întindă asupra lor îndurarea prin sângele care era stropit de către preot pe capacul îndurării (Leviticul 16:15, 16). Sângele animalului reprezintă sângele Domnului Isus care s-a vărsat pentru noi ca să ne aducă iertarea de păcate (Matei 26:28; Evrei 9:22).

8. De ce era nevoie să se jertfească animale în cadrul slujbelor de la sanctuarul din Vechiul Testament?

"Şi, după lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sânge, nu este iertare." Evrei 9:22. "Căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor." Matei 26:28.

Răspundeţi:   Era nevoie de jertfirea animalelor pentru ca oamenii să înţeleagă că fără vărsarea sângelui Domnului Isus, păcatele nu le puteau fi iertate niciodată. Adevărul şocant şi urât este că pedeapsa pentru păcat este moartea veşnică (Romani 6:23). Întrucât toţi am păcătuit, toţi ar trebui să murim. Când Adam şi cu Eva au păcătuit, ar fi trebuit să moară imediat, dacă n-ar fi fost Domnul Isus, care S-a interpus şi S-a oferit ca să-Şi dea viaţa Lui desăvârşită ca jertfă pentru a plăti pedeapsa de moarte pentru toţi oamenii (Apocalipsa 13:8). După apariţia păcatului, Dumnezeu i-a cerut păcătosului să aducă o jertfă de animal (Geneza 4:3-7). Păcătosul urma să înjunghie animalul cu propria lui mână (Leviticul 1:4, 5). Era ceva sângeros şi şocant. Şi fără îndoială că îl impresiona pe păcătos prin realitatea solemnă a urmărilor teribile ale păcatului (moartea veşnică) şi nevoia disperată după un Mântuitor şi un Înlocuitor. Fără un Mântuitor, nimeni n-avea nici o speranţă de mântuire.

Sistemul de jertfe învăţa, prin simbolul animalului ucis, că Dumnezeu urma să-L dea pe Fiul Său ca să moară pentru păcatele lor (1 Corinteni 15:3). Domnul Isus urma să devină nu doar Mântuitorul lor, ci şi Înlocuitorul lor (Evrei 9:28). Când Ioan Botezătorul L-a întâlnit pe Isus, a declarat: "Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!" Ioan 1:29. În Vechiul Testament, oamenii priveau înainte aşteptând cu nerăbdare evenimentele de la cruce, pentru a fi salvaţi. Noi privim înapoi la Golgota ca să fim salvaţi. Nu există alt izvor de mântuire (Fapte 4:12).

9. Cum se aduceau jertfă animalele la serviciul din sanctuar şi ce însemna aceasta?

"Să-şi pună mâna pe capul dobitocului adus ca ardere de tot şi va fi primit de Domnul ca să facă ispăşire pentru el." "Să-l junghie în partea de miazănoapte a altarului." Leviticul 1:4, 11.

Răspundeţi:   Când un păcătos aducea un animal ca jertfă la uşa curţii, preotul îi întindea un cuţit şi un lighean. Păcătosul îşi punea mâinile pe capul animalului şi îşi mărturisea păcatele. Lucrul acesta simboliza transferul păcatului de la păcătos la animal. La acest punct, păcătosul era considerat nevinovat, iar animalul vinovat. Întrucât acum simbolic animalul era vinovat, trebuia să plătească plata păcatului--moartea. Înjunghiind animalul cu propria lui mână, păcătosul înţelegea practic că păcatul său a provocat moartea animalului nevinovat şi că păcatul său va aduce moartea nevinovatului Isus.

10. Când se aducea o jertfă de animal pentru întreaga adunare, ce făcea preotul cu sângele? Ce simbolizează acest lucru?

"Preotul care a primit ungerea, să aducă din sângele viţelului în cortul întâlnirii; să-şi moaie degetul în sânge şi să stropească cu el de şapte ori înaintea Domnului, în faţa perdelei din lăuntru." Leviticul 4:16, 17.

Răspundeţi:   Când se aducea o jertfă ăentru păcatele întregii adunări, sângele era dus de către preot, care Îl reprezenta pe Domnul Isus (Evrei 3:1) în sanctuar şi stropea cu el perdeaua care despărţea cele două încăperi. De cealaltă parte a perdelei sălăşluia prezenţa lui Dumnezeu. Astfel, se îndepărtau păcatele oamenilor şi se transferau simbolic asupra sanctuarului. Această lucrare făcută de către preot cu sângele animalului prefigura lucrarea pe care o face acum Domnul Hristos cu sângele Său în ceruri. După ce a murit pe cruce ca jertfă pentru păcatele noastre, Domnul Isus a înviat şi S-a înălţat la ceruri ca Marele nostru Preot ca să slujească cu sângele Său în sanctuarul din ceruri (Evrei 9:11, 12). Sângele cu care slujea preotul de pe pământ Îl reprezenta pe Domnul Isus care Îşi oferea sângele în dreptul rapoartelor păcatelor noastre din sanctuarul de sus, arătând că ele sunt iertate atunci când le mărturisim în numele Său (1 Ioan 1:9).

11. Întemeindu-ne pe slujbele de la sanctuar, în care două mari calităţi Îşi slujeşte Domnul Isus poporul? Ce binecuvântări fantastice primim de pe urma slujbei Sale pline de iubire?

"Hristos, Paştele nostru, a fost jertfit." 1 Corinteni 5:7. "Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - să rămânem tari în mărturisirea noastră. Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie." Evrei 4:14-16.

Răspundeţi:   Domnul Isus slujeşte ca jertfă pentru păcatele noastre şi ca Marele nostru Preot ceresc. Moartea Lui ca miel de jertfă pentru noi şi slujirea Lui continuă, plină de putere în calitate de Mare Preot al nostru din ceruri, realizează două minuni incredibile pentru noi:

A. O schimbare totală a vieţii numită naşterea din nou, având toate păcatele trecutului iertate (Ioan 3:3-6 Romani 3:25).

B. Putere ca să trăim drept atât în prezent cât şi în viitor (Tit 2:14 Filipeni 2:13).

Aceste două minuni ajută ca un om să devină neprihănitceea ce înseamnă că între acea persoană şi Dumnezeu există o legătură corectă. Nu există nici o cale cu putinţă ca cineva să ajungă neprihănit prin fapte (propriile lui eforturi), deoarece neprihănirea implică minuni pe care le poate realiza doar Domnul Isus (Fapte 4:12). Cineva ajunge neprihănit când îşi pune încrederea că Domnul Isus va face în locul lui ceea ce el nu poate face singur.

Iată ce înseamnă termenul biblic de "neprihănire prin credinţă". Îl rog pe Domnul Isus să devină conducătorul vieţii mele şi am încredere că El va lucra minunile necesare atâta timp cât Eu voi colabora pe deplin cu El. Această neprihănire, care se realizează miraculos în favoarea mea şi în mine de către Domnul Isus, reprezintă singura neprihănire adevărată care există. Orice alt gen de neprihănire este doar o imitaţie.

12. Care anume şase făgăduinţe ni le oferă Biblia cu privire la neprihănirea dată nouă în dar prin Domnul Isus?

Răspundeţi:   A. Ne va acoperi păcatele trecute şi ne va socoti drept nevinovaţi (Isaia 44:22 Ioan 1:9).

B. La început am fost creaţi după chipul lui Dumnezeu (Geneza 1:26, 27). Domnul Isus făgăduieşte să refacă în noi chipul lui Dumnezeu (Romani 8:29).

C. Domnul Isus ne dă dorinţa de a trăi drept şi pe urmă ne acordă puterea Lui de a împlini cu adevărat acest lucru (Filipeni 2:13).

D. Domnul Isus, prin puterea Sa de a face minuni, ne va ajuta să împlinim cu bucurie doar lucrurile care Îi sunt pe plac lui Dumnezeu (Evrei 13:20, 21 Ioan 15:11).

E. El îndepărtează de la noi pedeapsa de moarte, punând în dreptul nostru viaţa Lui fără de păcat şi moartea Lui ispăşitoare (2 Corinteni 5:21).

F. Domnul Isus Îşi asumă răspunderea de a ne păstra credincioşi până ce Se va întoarce să ne ia la ceruri (Filipeni 1:6 Iuda 1:24).

Domnul Isus este gata să împlinească toate aceste făgăduinţe glorioase şi în viaţa ta. Dar tu eşti pregătit? Îngenunchează chiar acum şi roagă-L să-ţi ia viaţa în stăpânire. Vei vedea că nu te va uita.

13. Oare cineva mai are vreun rol de împlinit în a deveni neprihănit prin credinţă?

"Nu orişicine-Mi zice: 'Doamne, Doamne!' va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri." Matei 7:21.

Răspundeţi:   Da, Domnul Isus declară că trebuie să împlinim voia Tatălui Său. În timpul Vechiului Testament, o persoană care se convertise cu adevărat continua să aducă drept jertfă miei, arătând prin asta regretul său faţă de păcat şi dorinţa lui din toată inima de a-L lăsa pe Domnul să-I conducă viaţa întru totul.

Astăzi, deşi nu putem îndeplini minunile necesare ca să devenim neprihăniţi, trebuie să ne reconsacrăm zilnic Domnului Isus (1 Corinteni 15:31), invitându-L să ne ia viaţa în stăpânire pentru ca acele minuni să poată avea loc. Trebuie să dorim să ascultăm de bună voie şi să-L urmăm pe Domnul Isus acolo unde ne duce (Ioan 12:26 Isaia 1:18-20).

Păcatul ne face să dorim să facem ca noi (Isaia 53:6) şi astfel să ne răzvrătim împotriva Domnului aşa cum a făcut-o Satana la început (Isaia 14:12-14).

Să-I îngăduim Domnului Isus să ne conducă viaţa uneori este atât de cumplit de greu ca şi cum ţi s-ar scoate un ochi sau şi s-ar tăia vreo mână (Matei 5:29, 30), deoarece păcatul este atrăgător şi poate fi învins doar prin puterea lui Dumnezeu de a face minuni (Marcu 10:27).

Mulţi împărăşesc părerea că Domnul Isus îi va lua la cer pe toţi cei care mărturisesc că sunt salvaţi, indiferent de purtarea lor. Dar lucrurile nu stau aşa. Teoria aceasta este o născocire de-a lui Satana. Creştinul trebuie să urmeze felul de trai al Domnului Isus (1 Petru 2:21). Sângele Domnul Isus prin puterea lui este în stare să îndeplinească acest lucru în dreptul nostru al tuturor (Evrei 13:12), dar numai dacă Îi dăm Domnului Isus deplina stăpânire a vieţii noastre şi numai dacă Îl urmăm cu bucurie acolo unde ne ducedeşi uneori cărarea s-ar putea să fie aspră şi stâncoasă (Matei 7:13, 14, 21).

14. Mă puteţi ajuta să înţeleg ce înseamnă ziua ispăşirii?

Răspundeţi:   A. O dată pe an, în ziua ispăşirii, avea loc în Israel o zi solemnă de judecată (Leviticul 23:27). Toţi urmau să-şi mărturisească toate păcatele. Cei care refuzau s-o facă erau îndepărtaţi chiar în acea zi pentru totdeauna din tabăra Israelului (Leviticul 23:29).

B. Se alegeau doi ţapi: Unul ţapul pentru Domnul celalt ţapul de ispăşire, care îl reprezenta pe Satana (Leviticul 16:8). Ţapul pentru Domnul era omorât şi adus ca jertfă pentru păcatele poporului (Leviticul 16:9). Dar în acea zi, sângele era dus în sfânta sfintelor şi se stropea cu el pe capacul îndurării şi înaintea lui (Leviticul 16:14). Doar în această zi deosebită de judecată marele preot intra în sfânta sfintelor ca să se întâlnească cu Dumnezeu la capacul îndurării.

Sângele stropit (care reprezenta jertfa Domnului Isus) era primită de către Dumnezeu şi păcatele mărturisite ale poporului se transferau de la sanctuar asupra marelui preot. Pe urmă, el transfera aceste păcate mărturisite asupra ţapului ispăşitor, care era izgonit în pustie (Leviticul 16:16, 20-22). Astfel, sanctuarul era curăţit de păcatele poporului, care fuseseră transferate prin sângele stropit în faţa perdelei şi care se strânseseră de un an de zile.

15. Oare ziua ispăşirii simbolizează sau prefigurează o parte din măreţul plan al mântuirii realizat de Dumnezeu, aşa cum o făceau şi alte slujbe sau situaţii din sanctuar?

"Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt în ceruri, au trebuit curăţite în felul acesta, trebuia ca însăşi lucrurile cereşti să fie curăţite cu jertfe mai bune ca acestea." Evrei 9:23.

Răspundeţi:   Da. Slujbele din acea zi arătau spre ştergerea păcatului de către adevăratul Mare Preot din sanctuarul ceresc. Prin sângele Său vărsat pus în dreptul acelora scrişi în cartea vieţii, Domnul Hristos urma să confirme hotărârea copiilor Săi de a-I sluji pe vecie. Această zi deosebită de judecată, asemenea zilei de Yom Kippur a Israelului, prefigura ispăşirea finală ce urma să se facă pentru planeta pământ. Din simbolul anual al zilei de ispăşire din vechime, toată omenirea primeşte asigurarea că Marele nostru Preot cel credincios, Domnul Isus, încă mijloceşte în ceruri pentru poporul Său şi este gata să şteargă păcatele tuturor acelora care au credinţă în sângele Lui vărsat. Ispăşirea finală duce la judecata finală, care va decide problema păcatului din viaţa fiecărui om, având ca verdict fie viaţa fie moartea.

Evenimente importante
În următoarele două Ghiduri de studiu, veţi descoperi cum prefigurau simbolic sanctuarul de pe pământ şi mai ales ziua ispăşirii evenimente importante de la timpul sfârşitului, pe care Dumnezeu le va face să se întâmple din sanctuarul ceresc.

Data judecăţii
În următorul ghide de studiu, vom examina o profeţie biblică crucială în care Dumnezeu fixează o dată de începere a judecăţii din ceruri. Într-adevăr, palpitant!

16. Doresc să primesc neprihănirea Domnului Hristos, care include iertare, curăţire de păcate şi puterea de a trăi neprihănit în prezent şi în viitor.

Răspundeţi:   

---

Întrebări test

---

1. Ce mobilier se afla în curtea sanctuarului? (2)

_____   Capacul îndurării.
_____   Ligheanul.
_____   Scaune.
_____   Altarul arderilor de tot.

2. Prezenţa lui Dumnezeu sălăşluia la capacul îndurării. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

3. Candelabrul cu cele şapte braţe repezenta (1)

_____   pe Domnul Isus, lumina lumii.
_____   cea de-a doua venire a Domnului Hristos.
_____   zidurile strălucitoare ale noului Ierusalim.

4. Scopul sanctuarului şi al slujbelor lui era să (1)

_____   îi ajute pe oameni să-i înţeleagă pe îngeri.
_____   le procure hrană animală oamenilor.
_____   simbolizeze planul de mântuire.

5. Cine a făcut planurile pentru sanctuar? (1)

_____   Noe.
_____   Un înger.
_____   Aaron.
_____   Dumnezeu.

6. Cele Zece Porunci se aflau în interiorul chivotului legământului. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

7. Animalele jertfite reprezentau (1)

_____   Duhul Sfânt.
_____   Un război.
_____   Pe Isus Hristos.

8. Întemeindu-Se pe sanctuar, în care anume două calităţi ne slujeşte Domnul Isus? (2)

_____   Împărat.
_____   Jertfă.
_____   Mare Preot.
_____   Conducător al universului.

9. Care din următoarele erau adevărate cu privire la sanctuarul de pe pământ? (2)

_____   Avea trei încăperi.
_____   Era o structură asemenea unui cort.
_____   Mărimea lui era de 152 m x 304 m.
_____   Curtea era făcută din stâlpi de aramă şi pânză de in.
_____   Acoperişul era făcut din ţigle egiptene.
_____   Ligheanul se afla în sfânta sfintelor.

10. Neprihănirea prin credinţă este singura neprihănire adevărată. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

11. Neprihănirea prin credinţă vine din (1)

_____   Faptele omului.
_____   După ce te botezi.
_____   credinţa doar în Isus Hristos.

12. Cine înjunghia animalul de jertfă pe care îl aducea păcătosul? (1)

_____   Dumnezeu.
_____   Preotul.
_____   Păcătosul.

13. Care din următoarele afirmaţii sunt adevărate cu privire la neprihănirea pe care ne-o oferă Domnul Isus? (3)

_____   Ea reface chipul lui Dumnezeu în noi.
_____   Nu este ceva miraculos.
_____   Faptele noastre bune îşi au şi ele rolul lor.
_____   Ne acoperă păcatele noastre trecute.
_____   Pune în noi dorinţa de a trăi drept.

14. Care din următoarele sunt adevărate cu privire la ziua ispăşirii? (4)

_____   Avea loc în fiecare lună.
_____   Era o zi a judecăţii.
_____   Era o zi de distracţie şi jocuri.
_____   Simboliza judecata finală.
_____   Ţapul ispăşitor îl simboliza pe Satana.
_____   Sângele era dus în sfânta sfintelor.

15. Neprihănirea înseamnă o legătură corectă cu Dumnezeu. (1)

_____   Da.
_____   Nu.

16. Înjunghierea unui animal îi ajuta pe oameni să înţeleagă că păcatul a adus pedeapsa de moarte asupra tuturor oamenilor. (1)

_____   Da.
_____   Nu.