Salvare de sus

Lesson 3

1. Chiar mă iubeşte Dumnezeu?

Iată ce spune: "Pentru că ai preţ în ochii Mei, pentru că eşti preţuit şi te iubesc." Isaia 43:4. "Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!" Ieremia 31:3.

Răspundeţi:   Iubirea fără de sfârşit nutrită de Dumnezeu faţă de dvs. şi de mine depăşeşte înţelegerea noastră. Vă iubeşte de parcă aţi fi singurul suflet pierdut din univers. Şi-ar fi dat viaţa pentru dvs. sau pentru mine chiar dacă n-ar mai fi fost nici un alt păcătos de răscumpărat. Încercaţi să nu uitaţi niciodată acest adevăr. Sunteţi preţios în ochii Săi. Vă iubeşte.

2. Cum Şi-a demonstrat Dumnezeu iubirea faţă de noi?

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică." Ioan 3:16. "Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragstea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre." 1 Ioan 4:9, 10.

Răspundeţi:   Pentru că ne-a iubit atât de mult, a îngăduit ca singurul Său Fiu să sufere şi să moară mai degrabă decât să Se despartă de dvs. şi de mine pe vecie. Nu vom putea să înţelegem o aşa iubire, dar El a făcut lucrul acesta--doar pentru dvs. şi pentru mine!

3. Cum ar putea El să iubească pe cineva ca mine?

"Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi." Romani 5:8.

Răspundeţi:   Desigur nu pentru că o merit sau am câştigat-o în vreun fel. Nimeni dintre noi nu merităm nimic altceva decât plata păcatului, care este moartea (Romani 6:23). Dar iubirea lui Dumnezeu este necondiţionată. El îi iubeşte pe hoţi, pe criminali şi pe desfrânaţi. Îi iubeşte şi pe cei egoişti, pe cei făţarnici şi chiar pe cel ce Îi huleşte numele, dar mai presus de orice, El mă iubeşte pe mine! Şi pentru că ştie că păcatele mă duc doar la nenorocire şi moarte, doreşte să mă salveze din păcatele mele. De aceea, a murit.

4. Ce face moartea Lui pentru mine?

"Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu!" 1 Ioan 3:1. "Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu." Ioan 1:12.

Răspundeţi:   Hristos a murit ca să plătească vina de moarte care mă apăsa. S-a născut ca om ca să sufere acel fel de moarte pe care o merit eu. Apoi, S-a oferit să îmi dea binecuvântarea pentru ceea ce a făcut El. Cu alte cuvinte, viaţa Lui fără de păcat este pusă pe socoteala mea pentru ca şi eu să pot fi socotit neprihănit. Moartea Lui este primită de către Dumnezeu ca fiind o plată deplină pentru toate relele din trecutul meu, şi acceptând ceea ce a făcut El, ca un dar, sunt primit în familia lui Dumnezeu ca şi copilul Său. E uimitor!

Gândiţi-vă o clipă la aceste lucruri simple:

Din pricina păcatelor mele, sunt condamnat la moarte.

Nu pot să plătesc acea vină fără să-mi pierd viaţa veşnică, deoarece dacă aş muri pentru păcatele mele, n-aş putea să mai înviez. Aş muri pentru totdeauna.

Datorez ceva pe care nu-l pot plăti! Dar vine un prieten, în persoana Domnului Isus şi-mi zice: "Plătesc Eu. Voi muri Eu în locul tău şi-ţi dau ţie viaţa. Nu va trebui să mori pentru păcatele tale."

Trebuie să accept oferta! Nu-i aşa că-i simplu? Recunosc pe faţă şi accept moartea Lui pentru păcatele mele. În clipa în care fac aşa, am devenit un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu!

5. Cum Îl primesc şi cum trec de la moarte la viaţă?

Recunoaşte trei lucruri:

1. Sunt păcătos. "Toţi au păcătuit." Romani 3:23.

2. Sunt osândit la moarte. "Plata păcatului este moartea." Romani 6:23.

3. Nu pot să mă mântuesc singur. "Despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic." Ioan 15:5.


Aşa că, crede trei lucruri:


1. El a murit pentru mine. "Pentru ca ... El să guste moartea pentru toţi." Evrei 2:9.

2. El mă iartă. "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele." 1 Ioan 1:9.

3. El mă salvează. "Adevărat, adevărat, vă spun, că cine crede în Mine, are viaţa veşnică." Ioan 6:47.

Răspundeţi:   Cerând măreţul dar oferit de Dumnezeu, crezând în El şi primindu-L pe Domnul nostru Isus Hristos.

6. Ce trebuie să fac ca să capăt darul mântuirii?

"Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea, care este în Hristos Isus." Romani 3:24. "Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele legii." Romani 3:28.

Răspundeţi:   Singurul lucru pe care aş putea să-l fac este să-l primesc ca pe un simplu dar. Faptele mele de ascultare nu mă vor ajuta câtuşi de puţin în experienţa îndreptăţirii. Toţi cei care vor cere mântuirea prin credinţă o vor primi. Păcătosul cel mai reprobabil va fi acceptat pe acelaşi temei ca şi omul cel mai moral, care împlineşte fapte bune. Trecutul nu contează. Reţineţi, Dumnezeu îi iubeşte pe toţi în egală măsură, iar iertarea se acordă atunci când este cerută. "Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni." Efeseni 2:8, 9.

7. Când mă voi alătura familiei Sale prin credinţă, ce schimbare va aduce Isus în viaţa mea?

"Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi." 2 Corinteni 5:17.

Răspundeţi:   Când este primit în inima mea, Hristos nimiceşte vechiul eu păcătos şi de fapt mă schimbă într-o nouă fiinţă spirituală. Vechea viaţă de păcat devine acum respingătoare şi nu o mai doresc. Cu bucurie, încep să trăiesc, pentru prima dată, eliberarea de sub vină şi condamnare. Încep să văd cât de goală mi-a fost viaţa fără Hristos. Decât să mă hrănesc cu coji pe sub masă, acum mă ospătez la banchetul Împăratului. Un minut cu Dumnezeu oferă mai multă fericire decât o viaţă în care l-ai slujit pe cel rău. Ce schimbare! De ce mi-a luat atât de mult până am făcut-o?

8. Oare această viaţă schimbată în bine îmi va aduce mai multă fericire decât plăcerile vieţii celei vechi?

Domnul Isus a declarat: "V-am spus aceste lucruri, pentru ca ... bucuria voastră să fie deplină." Ioan 15:11. "Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi." Ioan 8:36. "Eu am venit ca oile să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug." Ioan 10:10.

Răspundeţi:   Mulţi sunt de părere că viaţa de credinţă nu va fi o viaţă fericită din pricina restricţiilor şi a tăgăduirii de sine. Dar chiar opusul este adevărat. Când primeşti iubirea lui Isus, din lăuntru îţi ţâşneşte o exuberanţă deosebită. O pace de necrezut şi o bucurie deplină îţi pătrund în suflet. Ce să mai zicem de mulţumirea sufletească! Nu suferă comparaţie cu vechea viaţă de egoism şi nereuşite. Asemenea unui vis urât, trecutul dureros se şterge şi ajungi să trăieşti "din belşug" viaţa pe care Dumnezeu a vrut s-o trăieşti.

9. Dar voi reuşi eu să fac toate lucrurile pe care trebuie să le facă un creştin?

"Am fost răstignit împreună cu Hristos şi trăiesc ... dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine." Galateni 2:20. "Pot totul în Hristos care mă întăreşte." Filipeni 4:13

Răspundeţi:   Iată unde se descoperă cea mai mare minune din viaţa de credinţă. Nu trebuie să te străduieşti să fii bun! Ceea ce faci în calitate de creştin reprezintă o revărsare spontană a vieţii unei alte Persoane din tine. Ascultarea este reacţia naturală a iubirii din viaţa ta. Pentru că te-ai născut din Dumnezeu, ca o fiinţă nouă, vrei să asculţi de El, deoarece viaţa Lui a devenit o parte din viaţa ta. Să-i faci pe placul cuiva pe care-l iubeşti nu este o povară, ci o desfătare. "Este o desfătare să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi legea Ta este în fundul inimii mele." Psalmii 40:8. (Traducerea King James).

10. Vreţi să spuneţi că nu-mi va fi greu să ascult nici chiar de cele Zece Porunci?

"Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele." Ioan 14:15. "Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele." 1 Ioan 5:3. "Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită." 1 Ioan 2:5.

Răspundeţi:   Biblia leagă întotdeauna ascultarea de o adevărată legătură de iubire. Credincioşilor născuţi din nou nu le se pare o luptă obositoare să păstreze cele Zece Porunci. Având toate păcatele trecute iertate prin moartea Sa ispăşitoare, ascultarea mea din prezent şi din viitor îşi trage seva din viaţa de biruinţă pe care o trăieşte El în mine. De fapt, deoarece Îl iubesc atât de mult pentru că mi-a schimbat viaţa, merg mai departe de cerinţele celor Zece Porunci. În fiecare zi, caut în Biblie ca să aflu voia Lui şi încerc să aflu mai multe căi pentru a-mi exprima iubirea faţă de El. "Şi orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui şi facem ce este plăcut înaintea Lui." 1 Ioan 3:22, sublinierea autorului.

11. Cum aş putea să fiu sigur că păzirea poruncilor amintită în Biblie cu privire la cei credincioşi nu este legalism?

"Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus." Apocalipsa 14:12. "Ei [sfinţii] l-au biruit [pe Satana], prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor, şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte." Apocalipsa 12:11.

Răspundeţi:   Să nu confundaţi ascultarea cu legalismul. Legalismul reprezintă încercarea de a-şi câştiga mântuirea prin fapte bune. Drepţii sunt identificaţi în Biblie prin patru caracteristici: (1) păzesc poruncile, (2) se încred în sângele Mielului, (3) îşi împărtăşesc credinţa cu alţii şi (4) aleg mai degrabă să moară decât să păcătuiască. Acestea sunt semnele care îl identifică pe cel care Îl iubeşte cu adevărat pe Domnul Isus şi care s-a angajat să-L urmeze pe viaţă.

12. Ce ceremonial deosebit sigilează legătura de iubire cu Domnul Hristos şi ce simbolizează el?

"Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă." "Pentru ca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui." Romani 6:4, 6. "Pentru că v-am logodit cu un bărbat, ca să vă înfăţişez înaintea lui Hristos ca pe o fecioară curată." 2 Corinteni 11:2.

Răspundeţi:   
Botezul simbolizează trei evenimente deosebite din viaţa credinciosului adevărat: (1) moartea faţă de păcat, (2) naşterea la o nouă viaţă cu Hristos, şi (3) căsătoria cu Hristos pe vecie. Această unire spirituală se va întări şi va ajunge mai plăcută cu trecerea timpului, atâta timp cât va creşte iubirea. Ca în orice căsătorie, pierderea iubirii poate schimba un rai într-un iad. Când dispare iubirea, căminul se menţine doar prin datoria mecanică, impusă de legea căsătoriei. Asemănător, atunci când credinciosul nu-L mai iubeşte cel mai mult pe Hristos, religia Lui există doar ca să facă faţă unui set de reguli.

13. Cum pot să fiu sigur că iubirea faţă de căsătoria mea cu Domnul Isus şi credinţa mea vor continua să crească?

"Cercetaţi Scripturile." Ioan 5:39. "Rugaţi-vă neîncetat." 1 Tesaloniceni 5:17. "Astfel dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El." Coloseni 2:6. "In fiecare zi, sunt în primejdie de moarte." 1 Corinteni 15:31.

Răspundeţi:   Nici o legătură de iubire nu poate să crească fără comunicare. Rugăciunea şi studiul biblic sunt absolut esenţiale pentru menţinerea în creştere a acestei legături. Cuvântul Său reprezintă o scrisoare de iubire pe care trebuie s-o citesc în fiecare zi ca să-mi hrănesc viaţa spirituală. Dacă voi sta de vorbă cu El în rugăciune, mi se va deschide mintea spre o cunoaştere mai intimă şi mai palpitantă a iubirii Lui faţă de mine. Zilnic, voi fi uimit să descopăr amănunte incredibile realizate de El pentru fericirea mea

Dumnezeu sigilează căsătoria noastră spirituală
Ca să sigileze căsătoria noastră spirituală pe vecie, El mi-a făgăduit că nu mă va părăsi niciodată (Psalmii 55:22 Matei 28:20 Evrei 13:5), că va avea grijă de mine, când voi fi bolnav (Psalmii 41:3 Isaia 41:10), că îmi va împlini orice nevoie, care s-ar putea să apară în viaţa mea (Matei 6:25-34). Aşa cum L-am primit prin credinţă şi I-am considerat făgăduinţele satisfăcătoare, trebuie să continui să îmi pun încrederea în El pentru orice nevoie viitoare şi El nu mă va dezamăgi niciodată.

14. Doresc să-L invit pe Domnul Isus în viaţa mea şi să trăiesc experienţa naşterii din nou.

Răspundeţi:   

---

Întrebări de meditat

---

1. Cum a fost posibil ca moartea unui om să plătească vina pentru toate păcatele întregii omeniri? Am dus o viaţă de păcate teribile. Mi-e teamă că Dumnezeu va trebui să facă ceva cu totul deosebit ca să poată să ierte pe cineva atât de rău ca mine.

Romani 3:23 ne spune că "toţi au păcătuit." Fiindcă "plata păcatului este moartea" (Romani 6:23) şi întrucât "toţi au păcătuit," de aceea se cere ceva deosebit pentru fiecare persoană care s-a născut pe acest pământ. Doar Cineva a cărui viaţă este egală cu a întregii omeniri putea să moară pentru păcatele neamului omenesc. Întrucât Domnul Isus este Creatorul şi Izvorul oricărei vieţi, viaţa care Şi-a dat-o a fost egală cu viaţa tuturor oamenilor care vor trăi vreodată. Ispăşirea nu trebuia doar să se facă de către Cineva a cărui viaţă să stea în locul tuturor celorlalte fiinţe create, dar Cel care urma să moară printr-o moarte ispăşitoare trebuia să fie în stare să şi învieze din morţi. De ce? Ca să le ofere binecuvântarea ispăşirii tuturor celor care o vor cere prin credinţă. "De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei." Evrei 7:25.

2. Dacă-L voi primi pe Domnul Hristos şi iertarea Lui, iar apoi voi cădea din nou, mă va ierta El din nou?

Putem să avem încredere că Dumnezeu ne va ierta iarăşi dacă regretăm păcatul şi-l mărturisim. "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire." 1 Ioan 1:9.

3. Cum aş putea să mă apropii de Dumnezeu în starea mea păcătoasă? N-ar fi mai bine ca să se roage pentru mine un preot sau un pastor?

Întrucât Domnul Isus a trăit în firea noastră şi a fost "ispitit ca şi noi" (Evrei 4:15), avem un Dumnezeu care ne înţelege şi care doreşte să aibă milă de noi. Evrei 4:16 ne spune că putem "să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare." Ne putem apropia de Dumnezeu direct prin Domnul Isus Hristos, fără vreun mijlocitor şi având încredere în îndurarea Lui, putem veni "cu îndrăzneală" (traducerea King James) la El în numele Domnului Isus (Ioan 14:14). 1 Timotei 2:5 declară: "Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos."

4. Aş putea să fac ceva ca să-L ajut pe Dumnezeu să mă salveze?

Nu. Planul Său cuprinde în totalitate harul (Romani 3:24; 4:5); reprezintă "darul lui Dumnezeu." Efeseni 2:8. Este totuşi adevărat că aşa cum Dumnezeu ne să harul prin credinţă, tot aşa ne dă şi dorinţa şi tăria de a-L asculta. Lucrul acesta are ca urmare ascultarea de Legea Lui. Dar, chiar şi această ascultare vine din harul nemeritat dat de Dumnezeu. Ascultarea--slujirea şi lealitatea plină de iubire--reprezintă adevărata dovadă a uceniciei şi este un rod firesc al credinţei în Isus Hristos.

5. Dacă Dumnezeu îmi va ierta păcatele şi mă va reda familiei Lui, va elimina asta orice pedeapsă viitoare pentru păcatele mele sau mi se va mai cere alt fel de penitenţă?

Scripturile declară: "Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus." Romani 8:1. Domnul Hristos a plătit întreaga vină pentru fărădelegile noastre, iar cei care Îl primesc prin credinţă nu datorează nici o penitenţă pentru că au fost curăţiţi, ci sunt deja condieraţi "spălaţi" în sângele Mielului! Isaia 43:25 conţine o frumoasă făgăduinţă a iertării: "Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele Tale." Mica 7:18, 19 ne arată atitudinea deosebită a Răscumpărătorului-Dumnezeu faţă de poporul Său: "Care Dumnezeu este ca Tine, care ierţi nelegiuirea şi treci cu vederea păcatele rămăşiţei Tale? El nu-Şi ţine mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor."

---

Întrebări test

---

1. Dumnezeu a revărsat tot cerul pentru om în care anume măreţ dar? (1)

_____   Biblia.
_____   Biserica Lui.
_____   Isus Hristos.
_____   Legea.

2. Demonstraţia cea mai mare de iubire pe care a cunoscut-o vreodată lumea a fost (1)

_____   Înmulţirea pâinilor şi a peştilor.
_____   Moartea Domnului Isus pe cruce.
_____   Cincizecimea.
_____   Mărturisirea lui Petru.

3. Jertfa Domnului Hristos pe cruce a fost pentru (1)

_____   toată lumea.
_____   doar pentru cei drepţi.
_____   doar pentru cei răi.
_____   doar pentru cei predestinaţi să fie mântuiţi.

4. Pe ce fel de om îl iubeşte Dumnezeu cel mai mult? (1)

_____   Membrii bisericii.
_____   Desfrânatele şi hoţii.
_____   Pe toată lumea la fel.
_____   Creştinii născuţi din nou.

5. Domnul Hristos S-a născut în familia oamenilor ca să (1)

_____   plătească vina păcatului.
_____   afle cât de slabi suntem.
_____   ajungă un bun tâmplar.

6. Ca să capete mântuirea, cineva trebuie să (1)

_____   urmeze un curs biblic.
_____   aparţină unei biserici.
_____   vorbească în limbi.
_____   o primească în dar.

7. Suntem mântuiţi prin (1)

_____   Fapte bune.
_____   Har.
_____   Dorinţă.

8. Iertarea şi primirea ne fac să simţim (2)

_____   că putem să păcătuim din nou.
_____   regret faţă de plăcerile care nu le mai putem realiza.
_____   bucurie şi pace.
_____   asigurarea vieţii veşnice.

9. Ascultarea trebuie să se bazeze pe (1)

_____   teama de iad.
_____   dorinţa de a fi acceptat de prieteni.
_____   iubirea pentru Isus.

10. Purtarea creştină sau păzirea poruncilor este (1)

_____   Legalism.
_____   Unul din roadele adevăratei convertiri.
_____   fără importanţă.

11. Căsătoria cu Hristos este simbolizată prin (1)

_____   mersul la o mănăstire.
_____   botez.
_____   o verighetă purtată pe mâna dreaptă.
_____   un jurământ de celibat.

12. Cele două mari căi prin care poţi să continui să-L iubeşti pe Hristos sunt (2)

_____   studiul zilnic al Bibliei.
_____   dăruirea generoasă.
_____   abţinerea de la mâncarea de porc.
_____   o atitudine permanentă de rugăciune.