Sacrificiul suprem

Cerul era încă întunecat atunci când bătrânul patriarh L-a auzit limpede pe Dumnezeu vorbindu-i: "Avraame!…Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac du-te în ţara Moria, şi adu-l ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune." Geneza 22:1, 2.

Avraam a început să tremure atunci când şi-a dat seama de consecinţele cutremurătoare ale poruncii primite. Dumnezeu îi făgăduise că, din Isaac, va ieşi un neam puternic. Toate speranţele şi visurile lui Avraam se întemeiau pe acest fiu dăruit lui şi Sarei, printr-o minune, la o vârstă atât de înaintată. El nu a înţeles de ce îi ceruse Dumnezeu să facă un lucru atât de ciudat, dar învăţase să se încreadă şi să asculte de Tatăl său ceresc - chiar şi atunci când era nedumerit.

Aşa că Avraam i-a sculat cu blândeţe pe tânărul Isaac şi pe doi dintre slujitorii de încredere, şi micul grup şi-a început călătoria de trei zile, spre muntele Moria. Când s-au apropiat de muntele pentru jertfă, Avraam a început să-şi instruiască slujitorii ca să-i aştepte, pe el şi pe Isaac, până se vor întoarce. A pus apoi lemnele în spinarea fiului său şi au început să urce muntele împreună.

Simţind că ceva nu era tocmai în regulă, Isaac i-a zis "Tată!…Iată focul şi lemnele dar unde este mielul pentru arderea de tot?" Avraam i-a răspuns "Fiule…Dumnezeu Însuşi va purta de grijă pentru arderea de tot."

Când au ajuns pe vârful muntelui, Avraam, cu lacrimi în ochi, i-a explicat motivul misiunii lor. Atunci Isaac s-a supus de bună voie poruncii lui Dumnezeu. După o ultimă îmbrăţişare, tatăl şi-a legat cu gingăşie fiul şi l-a întins pe altarul de stâncă. Şi apoi Avraam a ridicat cuţitul, dar a fost oprit deodată de un înger care l-a îndrumat să jertfească mai degrabă un berbec sălbatic care tocmai îşi prinsese coarnele într-un tufiş din apropiere.

Această istorie mişcătoare însă nu a fost singura dată când un tată a avut de luat hotărârea dureroasă de a-şi sacrifica fiul preaiubit.