Chiar E Nevoie De Botez?

Introducere

Să presupunem că ai avea ocazia să-i întrebi pe cei ce locuiesc în sutele de case cel mai aproape de tine cu privire la subiectul botezului creştin. Ce răspuns crezi că ai primi la această întrebare: "Cum ar trebui să se boteze cineva ca să respecte îndrumările date de Biblie pentru a fi mântuit?"

Probabil că ai căpăta zeci de răspunsuri diferite, poate chiar sute. Unii s-ar putea să răspundă că ei nu cred de loc că e nevoie să te botezi ca să fii mântuit. Alţii vor răspunde că adevăratul botez înseamnă să te bagi de trei ori complet sub apă. Alţii vor susţine că doar câteva picături de apă stropită pe cap constituie un botez corect, în timp ce alţii vor insista că trebuie turnată apă peste candidatul de la botez. Puţini vor susţine cu tărie că un botez corect constă dintr-o scufundare pe spate în apă. Oarecum, subiectul botezului a generat o multitudine de idei despre cum să fie realizat şi cui să fie administrat. Cu toate acestea, toţi cred că metoda lor se bazează pe o singură carte de autoritate--Biblia. Cum este oare posibil ca să iasă atâta confuzie din aceeaşi carte?

O persoană din Hollywood, California, a insistat ca să fie scufundată într-un bazin uriaş plin cu petale de trandafiri. Şi dacă vi se pare bizar, gândiţi-vă doar la cele mai recente întâmplări care au implicat oameni ai sutanei. Un predicator şi-a strâns noii convertiţi pe o stradă din Baltimore şi a pus furtunul de apă pe ei, declarându-i botezaţi. Un alt pastor s-a întâlnit într-o alimentară cu o doamnă, care vroia să fie botezată, iar el a stropit-o chiar acolo pe loc --cu ce credeţi--cu o sticlă de Coca-Cola.

În ciuda pretenţiilor lor că nu este aşa, este cât se poate de evident că toţi aceşti oameni au studiat foarte superficial Cuvântul lui Dumnezeu în legătură cu acest subiect. Felul lor de a căuta mântuirea s-a întemeiat în mare măsură pe tradiţii păgâne sau ignorarea totală a Scripturilor. Totuşi, cât ne priveşte pe noi, nu ne interesează de loc astfel de invenţii omeneşti. Doar în mărturia Bibliei găsim adevărul adevărat cu privire la însemnătatea şi metoda corectă de botez.

Două cerinţe pentru a fi în cer

Mai întâi, ne vom întoarce la învăţătura dată de Însuşi Învăţătorul, aşa cum a definit El condiţiile de intrare în împărăţia Lui. "Dacă nu se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în împărăţia lui Dumnezeu." Ioan 3:5. Probabil că această declaraţie este cea mai hotărâtoare şi mai definitorie pe care a făcut-o vreodată Domnul Hristos în legătură cu acest subiect. Cuvintele Lui sunt mult prea clare ca să fie înţelese greşit--anume că există două cerinţe absolute ca să intri în cer. Fiecare dintre noi trebuie să treacă prin cele două experienţe ca să fie mântuit.

Dar ce a vrut Domnul Isus să zică prin acea declaraţie făcută lui Nicodim? Ce vrea să zică să te naşti din Duh? Şi ce înseamnă să te naşti din apă? Contextul discuţiei cu bogatul fariseu nu lasă nici o îndoială cu privire la ceea ce a vrut să spună Învăţătorul prin acele cuvinte. În versetul 3, El a descris naşterea spirituală cât se poate de simplu: "Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu." Aşa că "să te naşti din Duhul" se referă clar la convertire. Apoi Domnul Isus a continuat să descrie în versetele 7 şi 8 lucrarea tăcută a Duhului în misiunea Lui de transformare.

Acum vom încerca să arătăm că să te naşti din apă se referă la botez. Aceste două lucruri ades se leagă strâns în Scripturi. Convertirea înseamnă o schimbare profundă interioară, iar botezul reprezintă semnul exterior, fizic, precum că a avut loc o schimbare. Urmăriţi cum Domnul Hristos a repetat cele două condiţii pentru a fi mântuit cu o altă ocazie, "Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit." Marcu 16:16.

Această credinţă în vederea mântuirii reprezintă echivalentul naşterii din Duhul şi se uneşte cu botezul în acelaşi fel în care l-a unit Domnul Isus în timp ce vorbea cu Nicodim. Credinţa în meritele salvatoare ale crucii produce schimbarea miraculoasă pe care o simbolizează botezul cu apă. La acest punct, s-ar putea ca cineva să-şi amintească de tâlharul de pe cruce şi să susţină că nu se poate ca botezul să fie una din cerinţele stricte ale mântuirii trasate de Domnul nostru. Oare Domnul Isus nu i-a făgăduit acelui tâlhar un loc în împărăţia Sa? Şi doar tâlharul nu s-a botezat!

Este adevărat că nu se raportează nicăieri că tâlharul s-ar fi botezat, deoarece cu siguranţă că n-a mai avut ocazia să se boteze, după ce L-a primit pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor al său. Nu putea să se dea jos de pe cruce acolo unde era executat de autorităţile romane. Dacă ar fi putut să se dea jos de pe cruce, cu siguranţă că ar fi făcut multe lucruri. S-ar fi întors de la viaţa lui pătată, ar fi reparat tot ceea ce furase şi s-ar fi conformat pe deplin adevărului pe care acum îl înţelegea. Dar întrucât fizic îi era cu neputinţă să facă vreunul din aceste lucruri, i-a fost atribuită viaţa de deplină ascultare dusă de Domnul Isus. Iată de ce Dumnezeu a putut să-l accepte, iar Isus a putut să-i ofere o asigurare glorioasă de mântuire. Botezul Domnului Isus a fost pus în dreptul meritelor lui--o faptă care i s-ar fi cerut tâlharului, dacă el ar fi fost în stare s-o împlinească.

Apropo, acelaşi transfer ar avea loc astăzi dacă situaţia s-ar asemăna. Să presupunem că cineva m-ar aborda chiar astăzi, cerându-mi să-l botez. Dorinţa lui este atât de urgentă şi stăruitoare încât mă imploră să-l botez imediat. Ne urcăm în maşina mea ca să mergem la un lac din apropiere unde este un loc potrivit să împlineşti un astfel de serviciu divin. Dar pe drumul spre lac, are loc un accident teribil. Pasagerul meu este ucis în acel accident. Oare va fi pierdut pentru că n-a ajuns să se scufunde în apă împreună cu Domnul său? Desigur că nu. El luase hotârârea şi se afla în drum ca să asculte de Domnul său când a murit. Dumnezeu nu cere niciodată imposibilul de la nimeni. Cu toate acestea, bazându-ne pe ceea ce am aflat de pe buzele Domnului Isus, putem trage cu încredere concluzia că dacă cineva are ocazia să se boteze şi refuză s-o facă, acea persoană nu poate intra în împărăţia cerurilor.

Câte feluri de botez?

Oare există multe feluri acceptabile de a te boteza? Nu este chiar aşa după ap.Pavel. El scria: "Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez." Efeseni 4:5. Deşi există nenumărate credinţe false, dumnezei falşi şi botezuri false, există unul singur care este adevărat. Dar cum putem să-l discernem pe cel adevărat printre toate pretenţiile religiilor moderne?

Răspunsul se află în Cuvântul lui Dumnezeu şi în simbolul real al actului botezului. Cu alte cuvinte, modul cum se face botezul este dictat de înţelesul botezului. Să urmărim cu atenţie descrierea pe care o face ap.Pavel frumoasei ceremonii şi ceea ce reprezintă ea de fapt: "Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă... Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentru ca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului." Romani 6:4-6.

Înţelegeţi sensul cuvintelor lui Pavel? A existat o moarte a vieţii celei vechi a păcatului, care se identifică cu "omul cel vechi". Acum, acel trup al răului trebuie îngropat cum se cuvine, iar Pavel ne spune că botezul reprezintă ocazia de a "îngropa" acea fire răstignită. Prin intrarea în apă spre a conduce o înmormântare spirituală şi pentru a sărbători viaţa cea nouă pe care a căpătat-o candidatul prin Duhul Sfânt, Pavel spune că sărbătorim amintirea morţii, îngropării şi învierii a Însuşi Domnului Isus. Ce faptă încărcată de semnificaţie pentru noii convertiţi! Ei dau mărturie în public faţă de transformarea lăuntrică ce a avut loc în viaţa lor şi simbolic intră în bucuria unei noi vieţi de ascultare şi biruinţă.

Daţi-mi voie să vă întreb ceva. Cum am putea ideal să simbolizăm această întreagă experienţă a morţii faţă de păcat, îngroparea cu Isus şi învierea la o nouă viaţă? Nu există nici o cale mai desăvârşită de a reprezenta toţi aceşti paşi decât să închizi ochii, să-ţi ţii răsuflarea, mâinile să le ai împreunate şi să fii încet scufundat sub apă. Oare aceasta nu explică motivul pentru care avem un raport atât de detaliat despre botezul Domnului Isus? Deşi fusese umplut de Duhul din pântecele mamei Sale, Domnul Isus l-a îndemnat pe Ioan să-L boteze. El a spus: "Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit." Matei 3:15.

Urmăriţi cum a fost dusă la îndeplinire ceremonia în râul Iordan. "În vremea aceea, a venit Isus din Nazaretul Galileii, şi a fost botezat de Ioan în Iordan. Şi îndată, când ieşea Isus din apă, el a văzut cerurile deschise, şi Duhul Sfânt pogorându-Se peste El ca un porumbel." Marcu 1:9, 10. Contrar zugrăvirilor distorsionate din versiunea cinematografică de la Hollywood, scena s-a desfăşurat în râul Iordan şi nu lângă râu, pe mal. Cuvintele anume rostite sunt deosebit de importante aici. Marcu descrie că ei "ieşeau din apă" după botez. Isus a fost total scufundat în apă ca "să împlinească tot ce trebuie împlinit" şi să le dea un exemplu desăvârşit urmaşilor Săi din totdeauna.

Oare ucenicii Domnului Isus au continuat să-şi boteze candidaţii în acest fel rânduit de cer, după ce Domnul Isus S-a întors la ceruri? În Fapte 8, citim cum a procedat credinciosul Filip cu famenul etiopian în deşert. Un înger i-a poruncit lui Filip să o ia spre sud spre deşertul Gaza, unde într-o caleaşcă se afla eminentul conducător guvernamental. Acolo, Duhul i-a spus lui Filip să se apropie de vistiernicul etiopian, care citea din cartea lui Isaia. Când a mărturisit că nu înţelege ce citeşte, Filip a început să-i predice despre Isus, care împlinise profeţia mesianică a Mielului supus.

Apoi, avem drept mărturie şi această conversaţie interesantă, raportată de către Luca pentru binele nostru. "Pe când îşi urmau ei drumul, au dat peste o apă. Şi famenul a zis: 'Uite apă; ce mă împiedică să fiu botezat?' Filip a zis: 'Dacă crezi din toată inima, se poate.' Famenul a răspuns: 'Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.' A poruncit să stea carul, s-au pogorât amândoi în apă şi Filip a botezat pe famen. Când au ieşit afară din apă, Duhul Domnului a răpit pe Filip şi famenul nu l-a mai văzut. În timp ce famenul îşi vedea de drum, plin e bucurie..." Fapte 8:36-39.

S-ar părea că Duhul lui Dumnezeu ştia mai dinainte că unii vor avea îndoieli cu privire la felul cum trebuie să se boteze cineva şi de aceea l-a îndemnat pe Luca să repete cuvintele: "s-au pogorât amândoi în apă -- amândoi Filip şi famenul." Aici avem dovezi clare cum că prima biserică folosea scufundarea totală, aşa cum Ioan procedase cu Domnul Isus. De fapt, în toate rapoartele inspirate despre activităţile bisericii cât privea evanghelizarea apostolică, nu avem nici o indicaţie că această practică s-ar fi schimbat de la modelul stabilit de către cei doi veri (Domnul Isus şi Ioan) la râul Iordan.

Uneori îi venea greu lui Ioan Botezătorul să-şi împlinească slujba lui deosebită din pricina lipsei de apă din acel ţinut secetos. Ni se spune că "Ioan boteza şi el în Enon, aproape de Salim pentru că acolo erau multe ape şi oamenii veneau ca să fie botezaţi." Ioan 3:23. Din nou Biblia include această informaţie inspirată ca să ne arate că există un singur mod corect de a spăla păcatul prin botez şi de a se alătura trupului Domnului Hristos. Ioan nu putea să ia o cană de apă şi să-şi împlinească lucrarea stropind-o sau vărsând-o pe candidat. Era obligat să rămână în oraşele de-a lungul râului Iordan, unde se afla destulă apă ca să scufunde total candidaţii în ea. Oamenii trebuiau să vină la el pentru a-şi "îngropa" viaţa veche de păcate în apa botezului.

Acum, haideţi să privim dovada cea mai puternică cu putinţă a poziţiei Domnului Hristos asupra acestui subiect. Ori de câte ori S-a referit la botez, Domnul Isus a folosit cuvântul grecesc "baptizo" de unde derivă cuvântul englezesc "baptism" şi românesc "botez". Erudiţii şi experţii lingvişti au trasat istoria acestui cuvânt de-a lungul a două mii de ani de folosire. Au descoperit că a fost folosit de orice domeniu de învăţătură sau comunicare cu putinţă şi nici măcar o dată nu a deviat de la sensul lui primar de îngropare sau acoperire totală.

Dr. Conant rezumă concluzia cercetătorilor care au realizat studiul exhaustiv. Cu privire la cuvântul "baptizo," el a declarat: "În mare, cuvântul şi-a păstrat sensul de bază fără să se schimbe. Din timpurile cele mai vechi ale literaturii greceşti până la încheierea acelei epoci, o perioadă de aproape 2000 de ani, nu s-a găsit nici un exemplu în care cuvântul să aibă alt sens. Nu există nici un loc în care să însemne aplicarea parţială de apă prin stropire sau udare, sau curăţare, purificare, alt sens de actul literal de scufundare ca mijloc de curăţire sau purificare."

Este deosebit de însemnat faptul că Domnul nostru a ales să folosească acel cuvânt "baptizo" pentru botez. Mai existau şi alte cuvinte greceşti care ar fi putut fi folosite care înseamnă fie stropire, fie scufundare, dar Domnul Hristos nu a folosit niciodată astfel de termeni ca să descrie botezul. El S-a folosit întotdeauna de singurul cuvânt care reflectă pe deplin simbolul acestei ceremonii solemne--moartea, îngroparea şi învierea.

Cine este îndreptăţit să se boteze?

În lumina acestor informaţii, am putea oare hotârî acum cine ar putea fi un candidat bun pentru a se boteza? Biblia oferă trei condiţii pe care trebuie să le împlinească cel care se pregăteşte pentru acest pas. Domnul Isus a zis: "Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Şi învăţaţi-i să păzească tot ce v-am poruncit." Matei 28:19, 20.

Întrucât botezul reprezintă mărturia exterioară a convertirii, este imediat clar de ce a poruncit Domnul Isus ca toţi să fie învăţaţi înainte de a fi îndreptăţiţi să aibă parte de acest obicei sfânt. Fără să înţeleagă planul de mântuire, nimeni nu poate să aibă parte de binecuvântările îmbelşugate care decurg din el. Domnul Hristos a lăsat ca orice candidat să fie instruit prin învăţăturile Sale înainte de a intra în apa botezului. Este nevoie ca ei să înţeleagă pe deplin însemnătatea a ceea ce fac.

El a mai accentuat urgenţa acestei lucrări de pregătire când a declarat: "Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit." Marcu 16:16. Nici un păcat nu se poate ierta şi nici o convertire nu poate avea loc fără ca să existe credinţă din partea candidatului. Altfel actul fizic al botezului ar fi un ritual gol, mecanic. Inspirat, Petru, în ziua Cincizecimii, a sprijinit cuvintele Domnului Isus adăugând o a treia premisă pentru botez. El a spus: "Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos spre iertarea păcatelor voastre." Fapte 2:38.

Acum tabloul devine din ce în ce mai clar. Înainte ca cineva să se pregătească spiritual pentru botez, trebuie să existe toate elementele necesare--să-L primească pe Isus şi să se nască din nou. Instruirea, credinţa, pocăinţa şi adevărata convertire vor trebui să preceadă întotdeauna renunţarea în public la vechea viaţă de înrobire păcătoasă.

Imediat ne vom da seama că pruncii nu se pot încadra în această ceremonie unică. Este cu neputinţă ca un copilaş să împlinească condiţiile stabilite de aceste texte. Un copilaş nu poate fi învăţat şi este mult prea mic ca să fie conştient de păcat şi să se pocăiască. Aşadar, trebuie să conchidem că toate ritualurile de stropire cu apă a bebeluşilor care gânguresc la ceremoniile de botez nu au nimic de a face cu botezul biblic. Îi putem consacra pe bebeluşii nou-născuţi lui Dumnezeu, ne putem ruga pentru ei şi pentru părinţii lor, dar asta nu va înlocui niciodată botezul după Biblie.

Majoritatea oamenilor nu cunosc că biserica catolică însăşi a botezat prin scufundare până în secolul al zecelea sau al unsprezecelea. Am văzut catedralele vechi din Orient cu baptisterii mari în care să poată încăpea mai mulţi oameni deodată. Acele bazine de botez treptat n-au mai fost folosite pe când s-a trecut la primirea în biserică a oricărui membru. Întrucât bebeluşii nu puteau fi băgaţi sub apă fără să fie în pericol, la început au fost udaţi bine, apoi s-a turnat apă multă pe ei şi în cele din urmă s-a ajuns la o atingere a mâinii ude a preotului între ochii micuţului. Asemenea multor altor orânduieli, şi aceasta a suferit şi a murit încet la presiunile neobosite ale compromisului cultural şi al convenienţelor. Obiceiul păgân de a stropi nu numai că a pătruns în tradiţia catolică şi ortodoxă, dar a trecut în cele din urmă şi în diferitele credinţe protestante.

Acum câţiva ani pe când locuiam în Bangalore, India, am fost trezit din pat dis-de-dimineaţă de o bătaie tare şi insistentă la uşa mea. Cel care venise să mă viziteze îmi era total necunoscut, dar apelul lui urgent mi-a atras atenţia şi m-a făcut să mă îmbrac repede. Avea mare nevoie de un pastor şi eu eram singurul disponibil. Era un creştin indian ai cărui vecini îşi pierduseră un copilaş în timpul nopţii. "Ei bine", mi-a zis el, pe când mergeam grăbiţi spre casa lui, "pastorul bisericii din care face parte vecinul meu nu va avea nimic împotrivă ca familia să aranjeze înmormântarea, deoarece dintr-un oarecare motiv nu-şi botezaseră copilul prin stropire când era mic. Aş dori ca dvs. să le faceţi o vizită şi să le oferiţi încurajare şi alinare."

Am găsit familia aproape devastată de durere. Tatăl încerca să construiască un sicriaş pentru copil din nişte scânduri aspre. Mama plângea de durere pe când îşi ţinea strâns copilul mort în braţe. În timp ce l-am ajutat pe tată să termine sicriaşul făcut de mână, mi-a explicat în amănunţime ce îi spusese despre copil propriul lui pastor. Deoarece neglijaseră să-i facă un botez oficial copilului, acum credeau că urma să ardă în iadul de foc, iar pastorul nu vroia nici să oficieze înmormântarea şi nici să le dea un loc de înmormântare la cimitir.

După ce am aşezat corpul cel mic în cutie, am strâns familia în cerc şi am condus cel mai neobişnuit serviciu divin de înmormântare din viaţa mea. După ce am rostit cuvinte de alinare, i-am asigurat că faptul că nu şi-au botezat copilul cu câteva picături de apă stropite pe el, aşa cum era obiceiul, nu urma să aibă de loc de a face cu mântuirea lui. În zelul meu, i-am asigurat că bebeluşul este mult mai sigur de mântuirea lui decât preotul care refuzase să fie prezent în acea zi. După aceea, am luat cutia şi familia în camioneta mea şi i-am dus spre un loc de "teren neconsacrat" unde l-am aşezat la odihnă pe micuţ. Ce concept păgân că omul poate să sfinţească chiar terenul pe care Dumnezeu l-a blestemat la început din pricina păcatului! Cam la astfel de extreme îi vor duce pe oameni tradiţiile deşarte.

Oare are vreo importanţă la Dumnezeu modul cum te botezi?

Există mulţi oameni în lume astăzi care sincer sunt de părere că este o problemă contestată dacă la botez unii sunt stropiţi, alţii scufundaţi în apă sau se varsă apă pe ei. "Care ar fi deosebirea? Doar este un simplu simbol," susţin ei. "Dumnezeu nu ţine seama atât de mult de modul cum ne botezăm." Dar ar trebui să avem în vedere cu multă atenţie întrebarea despre cât de interesat este Dumnezeu de acest lucru. Există multe întâmplări deosebite în Biblie, care dovedesc că Dumnezeu este foarte minuţios în ceea ce priveşte poruncile Lui. Gândiţi-vă, de pildă, câţi din cei 600 000 de evrei care au plecat din Egipt au intrat de fapt în Ţara Făgăduită? Sau mai degrabă ar trebui să menţionăm câţi n-au ajuns la destinaţie? Biblia ne descoperă că 599 998 au murit înainte ca să treacă râul spre Ţara Făgăduită. Caleb şi Iosua au fost singurii supravieţuitori ai drumului prin pustie, care şi-au încheiat călătoria din Egipt în Canaan, iar Scripturile menţionează că lucrul acesta s-a întâmplat deoarece "ei L-au urmat pe Domnul întru totul."

Dar să ne gândim pentru o clipă dacă natura simbolică a obiceiului face ca modalitatea de botez să n-aibă importanţă. Nu putem tăgădui că există un înţeles profund spiritual legat de fiecare etapă a evenimentului fizic de a fi lăsat uşor în jos sub apă. Dar oare nu există o prefigurare de adevăr spiritual în împătăşirea cu pâine şi cu vin? De fapt, acel serviciu arată spre aceleaşi evenimente din viaţa Domnului Isus pe care le comemorează botezul. Şi cu toate acestea cât de mulţi dintre noi n-am ierta blasfemia realizată de vreo biserică contemporană de tineri care ar înlocui Coca-Cola şi hamburgeri cu simbolurile pe care Domnul Isus li le-a oferit ucenicilor în acea joi noapte? N-are importanţă că tot reprezentau ceva în final; suntem de părere că este vital de important să folosim chiar aceleaşi simboluri pe care le-a folosit Domnul nostru când a instituit serviciul. Atunci oare de ce nu simţim îndemnul sfânt de a păstra aceeaşi formă simbolică pe care a folosit-o Domnul Isus când a introdus obiceiul botezului în râul Iordan, cu mult, mult timp în urmă?

Mai există un text în Biblie care sprijineşte puternic lanţul de dovezi deja prezentat. Pavel scria, "fiind îngropaţi împreună cu El, prin botez, şi înviaţi în El şi împreună cu El, prin credinţa în puterea lui Dumnezeu, care L-a înviat din morţi." Coloseni 2:12. Repetarea acelui cuvânt "îngropat" este un numitor comun izbitor printre expresiile descriptive cu privire la botez din Noul Testament. Pentru a reprezenta feluritele aspecte a ceea ce a făcut Isus pentru noi, botezul trebuie să includă un simbol al morţii, îngopării şi învierii. Acestea sunt evenimentele majore legate de ispăşire şi nici un alt fel de botez cu excepţia celui prin scufundare nu se apropie măcar de elementele simbolice necesare.

De ce oare ar respinge cineva singura formă de botez care întruneşte fiecare trăsătură a planului de mântuire, atunci când Însuşi Domnul Isus ne-a dat o demonstraţie practică în calitate de Pildă desăvârşită pentru noi? Trebuie să accentuăm din nou că nu există nici o schimbare magică sau miraculoasă în viaţa unui om în momentul botezului. Moartea acelui om vechi al păcatului trebuie să preceadă serviciul de înmormântare şi îngropare. Chiar folosirea formei corecte a orânduirii nu garantează nici cea mai mică schimbare în viaţa candidatului. Acea schimbare trebuie să aibă loc înainte ca să poată fi exprimată într-adevăr mărturisirea ei. Păcătosul cel mai rău ar putea fi silit să intre în bazinul de botez şi să se scufunde de 50 de ori fără absolut nici un efect. El ar intra în apă ca un păcătos uscat şi ar ieşi ca un păcătos ud. Din nefericire, conducătorii religioşi şi pastorii au îngropat nenumăraţi oameni de vii înainte ca să răspundă cerinţelor de a fi morţi faţă de păcat.

Uneori, oamenii se întreabă dacă după ce se vor boteza prin scufundare, vor fi scutiţi de atacurile satanice şi dacă viaţa lor de zi cu zi va deveni mai plăcută şi mai uşoară. Tare aş dori să pot să-i asigur că botezul va îndepărta obstacolele şi le va rezolva toate problemele, dar Biblia nu zugrăveşte lucrurile aşa. Imediat după botezul Său Domnul Isus a fost dus în pustie unde a trecut prin experienţa teribilă a întâlnirii cu Satana. S-ar putea ca fiecare credincios nou-botezat să fie nevoit să treacă prin lupte asemănătoare cu puterile întunericului. Cel rău este înfuriat de predarea totală a acelora care aleg să se boteze.

Vă speriaţi oare să aflaţi că aceste atacuri supărătoare s-ar putea să fie mai puternice asupra acelora care Îl urmează întru totul pe Domnul Isus? Într-adevăr, n-ar trebui să ne sperie, deoarece fiecăruia care se botează prin legământ i se acordă puteri spirituale deosebite. Fiecare candidat iese din apă în puterea unei noi legături care îi garantează ocrotire împotriva tuturor atacurilor vrăjmaşului. Puterea care exista doar în făgăduinţă începe să apară în experienţa vieţii de zi cu zi a acestor tineri creştini. Pavel scria: "Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda." 1 Corinteni 10:13.

Ce asigurare uimitoare avem în acea făgăduinţă! Nici un copil al lui Dumnezeu nu va fi lăsat să lupte singur. S-ar putea ca toate confederaţiile Satanei să se stârnească împotriva noastră, dar ele nu pot ticlui o strategie care să ne despartă de cetele îngereşti a căror misiune este să ne apere. Dumnezeu Şi-a asumat răspunderea de a crea un drum de salvare prin care să putem scăpa de şiretlicurile cele mai inteligente pe care le poate iventa Satana.

Oare se cade vreodată să te rebotezi?

Mai există şi un alt aspect al acestui subiect, care ar trebui explorat şi este în legătură cu rebotezarea. Este oare o tăgăduire a angajamentului de la început dacă cineva alege să intre în apa botezului o a doua oară sau poate de mai multe ori? Din ce motiv, dacă ar fi vorba de vreun motiv, ar fi important sau chiar necesar ca cineva să se boteze din nou? Oare Biblia ne oferă vreun răspuns la aceste întrebări? Desigur că oferă. S-ar părea că aceleaşi întrebări s-au ridicat şi în prima biserică apostolică, iar Fapte 19:1-5 ne explică cum a rezolvat ap.Pavel situaţia din Efes. "Pe când era Apolo în Corint, Pavel, după ce a trecut prin ţinuturile de sus ale Asiei, a ajuns la Efes. Aici a întâlnit pe câţiva ucenici şi le-a zis: 'Aţi primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?' Ei i-au răspuns: 'Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.' 'Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?' le-a zis el. Şi ei au răspuns: 'Cu botezul lui Ioan.' Atunci Pavel a zis: 'Ioan a botezat cu botezul pocăinţei şi spunea norodului să creadă în Cel ce venea după el, adică în Isus.' Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus."

Urmăriţi cu atenţie că Ioan deja îi botezase pe aceşti creştini de la Efes. Nu fusese doar un botez corect, ci ei Îl şi primiseră pe Domnul Hristos ca Mesia din învăţăturile stricte ale lui Ioan. Dar la întrebările lui Pavel, ei au mărturisit că nu auziseră de Duhul Sfânt. Solia pe care Pavel le-a împărtăşit-o despre acel subiect a fost de o aşa natură că ei au considerat necesar să se reboteze. Având acest exemplu din Biblie înaintea noastră, să luăm acum în considerare posibile motive ca ucenicii moderni să aleagă să se boteze din nou. Evident că dacă cineva descoperă că primul său botez n-a fost în armonie cu pilda dată de Domnul Isus, ar trebui să se supună modului corect de botez ca să împlinească "tot ce trebuie împlinit". Stropitul, de exemplu, deşi vrea să poarte numele de botez, n-ar putea niciodată să răspundă simbolului cerut de moarte şi înmormântare. Asta înseamnă că, bebeluşii, indiferent de sinceritatea părinţilor şi naşilor lor, trebuie consideraţi nebotezaţi până vor face acest pas la o vârstă responsabilă după ce se vor trezi spiritual. Uneori le vine greu adulţilor care s-au botezat prin stropire să înţeleagă că de fapt n-au fost niciodată botezaţi cum trebuie şi ar trebui să ia măsuri ca să se boteze prin scufundare cât mai repede cu putinţă.

Cu o ocazie, l-am întrebat pe un om dacă se botezase vreodată. Mi-a răspuns: "Nu ştiu, dar am s-o întreb pe mama mea şi am să vă spun." Nu încape nici o îndoială că acest om trebuia să se boteze din nou, indiferent de ceea ce urma să-i zică mama lui. Uneori, oamenii îmi povestesc că au fost botezaţi în primii ani înainte ca să trăiască într-adevăr experienţa naşterii din nou. Astfel, nu fusese decât un ritual formal făcut spre a-i face plăcere vreunui prieten sau vreunui membru al familiei. Astfel de persoane, după ce s-au convertit cu adevărat, ar trebui să urmeze un botez plin de înţeles care să comemoreze moartea păcatului din viaţa lor. Dar ce-am putea spune despre credinciosul care cade de la credinţă şi se întoarce la vechea viaţă de păcat? Nu încape îndoială că trebuie să se renunţe în mod public la căderea de la credinţă, marcată de o neascultare făţişă de legea lui Dumnezeu, printr-un nou botez. Mărturia personală a trecerii de la o viaţă păcătoasă la una lipsită de păcat reprezintă un alt aspect important pentru care este nevoie de rebotezare.

Un alt motiv pentru care unii simt nevoia rebotezului se leagă de experienţa credincioşilor din Efes. S-ar părea că ei credeau că lumina mai mare a adevărului împărtăşită lor de către Pavel era de aşa natură încât simţeau că trebuie să se boteze din nou. Mulţi s-ar putea să simtă la fel astăzi atunci când află învăţături biblice noi care revoluţionează modul lor de a crede sau de a-I se închina lui Dumnezeu. Unii pot descoperi că umblarea lor creştină dinainte, deşi era sinceră, de fapt călca nişte principii foarte importante din Scriptură. Nimeni nu trebuie să simtă că tăgăduieşte prima experienţă, dacă alege să-şi cureţe trecutul printr-o reînoire a experienţei botezului.

Cu o aşa panoplie imbatabilă de motive pentru a te hotârî să te botezi şi să devii membru, de ce se reţin atât de mulţi oameni şi amână să facă acest pas? Timp de mulţi ani, am auzit scuzele prezentate pentru a nu merge până la capăt cu Isus şi mai ales pentru a nu îşi preda viaţa prin botez. Una din expresiile cele mai obişnuite pe care le-am auzit este asta: "Nu cred că am să rezist până la capăt şi nu vreau să fiu făţarnic." Desigur, că acesta nu poate fi un argument sănătos pentru nimeni care a răspuns premiselor credinţei, pocăinţei şi convertirii. O astfel de persoană este perfect conştientă de slăbiciunea firii şi de imposibilitatea de a te măsura cu standardul lui Dumnezeu în tăria omului. Totul depinde de rugăciune şi de o legătură permanentă, strânsă cu Domnul Isus.

Oare o astfel de rugăciune sau o viaţă de credinţă poate să slăbească şi să ne ducă la înfrângere? Desigur, putem alege să neglijăm acele exerciţii spirituale în orice moment din viaţa noastră. Oare această posibilitate să ne descurajeze într-atât încât să nu ne consacrăm viaţa prin botez? Nicidecum. Doar dacă ne facem planuri să trăim pentru satisfacerea eului, ar trebui să ne fie teamă de a ne preda viaţa prin botez pentru o credincioşie veşnică. Dar cei cu adevărat pocăiţi păşesc prin credinţă spre acest angajament public, cu încredere deplină că Dumnezeu îi va susţine prin puterea Lui. Ei vor recunoaşte posibilitatea căderii, dar se vor întări zi de zi şi vor fi conştienţi că Domnul Isus este prezent ca să-i ridice, să-i ierte şi să-i înconjure cu încurajare, dacă greşesc. Cei cărora le este prea teamă sau nu au destulă credinţă ca să înceapă călătoria creştină îşi afirmă practic lipsa lor de pregătire spirituală pentru experienţa botezului. Lăsaţi-i să aştepte până ce credinţa lor va fi mai strânsă de Isus decât de sine.

Atunci cum pot fi singuri oamenii că sunt pregătiţi pentru botez? Oare ar trebui să aştepte până ce se vor simţi absolut siguri că nu vor mai face niciodată nici o greşeală? Hotărât că nu. De fapt, sentimentele nu au nimic de a face cu senzaţia lor de a fi gata. Dar în adâncul sufletului lor trebuie să fie perfect convinşi că Domnul Hristos a realizat în viaţa lor minunea naşterii din nou. Trebuie să fie în stare să-şi treacă numele cu o dorinţă sinceră în dreptul frumoasei făgăduinţe mesianice din Isaia 53. Fiecare candidat la botez ar trebui să citească versetul 5 astfel: Dar El era străpuns pentru păcatele mele, zdrobit pentru fărădelegile mele. Pedeapsa, care îmi dă pacea, a căzut peste El şi prin rănile Lui sunt tămăduit.

S-ar putea ca dintre cei care citesc aceste rânduri chiar acum să se afle şi persoane care de mult au tot amânat hotărârea de a-L urma pe Isus în apa botezului. V-a fost cumva teamă că-L veţi dezamăgi pe Mântuitorul prin vreun pas greşit sau vreo cădere? Alungaţi chiar în acest moment astfel de temeri neîntemeiate. Umblarea dvs. cu Isus nu depinde de capacitatea dvs. de a birui ispita sau de slăbiciunea omenească. Dacă vă gândiţi la ceea ce puteţi face singur, veţi rămâne întotdeauna în zona crepusculară a nehotărâţilor. Trebuie să vă concentraţi fiecare gând la puterea şi tăria Aceluia care vă invită să fiţi prietenul Lui o veşnicie. Făgăduinţele Lui nu dau greş niciodată şi ele ar trebui să vă inspire o încredere desăvârşită în a trăi viaţa creştină.

Chiar temnicerul din Filipi a fost atât de înduioşat de convingerea de păcat şi de credinţa în Dumnezeu încât a insistat ca să fie botezat la miezul nopţii cu toată familia lui. Pavel, deşi şi el însuşi era prizonier, a îndeplinit botezul pentru noii convertiţi dornici de a-L urma pe Isus. Anania a exprimat acelaşi îndemn urgent în apelul său făcut noului său convertit Saul. El i-a spus: "Şi acum, de ce zăboveşti? Scoală-te, primeşte botezul şi fii spălat de păcatele tale, chemând Numele Domnului." Fapte 22:16.

Nu cumva Duhul Sfânt te îndeamnă exact acelaşi lucru chiar în această clipă? Îl iubeşti pe Domnul şi recunoşti că El a murit pentru păcatele tale. Prin credinţă, I-ai primit moartea ispăşitoare în favoarea ta. Harul transformator al Domnului Isus ţi-a adus pace şi asigurare în viaţă pentru prima dată. Dacă toate acestea sunt adevărate, trebuie să iei cea mai importantă decizie din viaţa ta. Duhul te întreabă: "De ce zăboveşti? Scoală-te şi primeşte botezul."