By Doug Batchelor
Un avertisment divin
Pe la începutul anilor 1500, imperiul aztec era unul dintre cele mai puternice şi sofisticate civilizaţii din emisfera de vest. Cu toate acestea, în decursul unui an, această naţiune puternică de peste 2 milioane de oameni, a fost cucerită şi subjugată de doar 600 de oameni. Cum s-a putut aşa ceva?
Aztecii aveau o profeţie despre Quetzalcoatl, un rege-zeu, îmbrăcat cu pene care avea pielea albă şi barbă. În ea se prezicea că el se va întoarce în Mexic, de pe mare şi că va veni ca să-i salveze, pe nori, de la răsărit. Ei bine, în 1519, galioane spaniole au sosit în Mexic aducând un grup de conchistadori, conduşi de Hernando Cortez. Când aztecii au văzut aceste vase, au crezut că velele lor umflate arătau ca nişte nori. Cortez a auzit despre legenda aztecă de la unii indieni care locuiau pe mal şi s-a hotărât s-o folosească în avantajul lui. Punându-şi presupusa manta a unei zeităţi, a sperat să-l păcălească pe superstiţiosul rege Montezuma II.
În timp ce regele aştepta să-l primească cu onoruri pe vizitatorul care avea pielea deschisă, Cortez intră în marş cu armata chiar în centrul capitalei aztece. Când în cele din urmă, locuitorii şi-au dat seama că nu Cortez este salvatorul pe care îl aşteptau, era prea târziu. Conchistadorii au început să-i prădeze, să-i ia robi, şi să-i omoare pe azteci. O naţiune întreagă a fost înşelată şi distrusă - în parte pentru că profeţiile despre întoarcerea zeului lor erau aşa de neclare încât aproape oricine ar fi putut deveni salvatorul lor.
În curând, Satan va încerca să-L personifice pe Isus şi să falsifice revenirea Sa pe pământ. Dar poporul lui Dumnezeu nu trebuie să se lase înşelat. Când ucenicii I-au cerut lui Isus un semn despre revenirea Sa si sfârşitul acestei lumi, primul lucru de care i-a avertizat să se ferească a fost de impostori. El le-a spus: "Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva. Fiindcă vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: 'Eu sunt Hristosul!' Şi vor înşela pe mulţi." (Matei 24:4, 5).
Apoi Hristos a continuat să le dea urmaşilor o bogăţie de cunoştinţe cu privire la cea de-a doua venire a Sa, aşa ca să nu existe nicio îndoială cu privire la cum va reveni El. Domnul Isus nu vrea să ştim doar că El vine şi că vine în curând, ci vrea să şi înţelegem modul cum va veni El.
Motivul pentru care acest lucru este atât de important este că Satana va încerca în curând să ia chipul lui Isus şi să-I imite revenirea. Ca să-şi pregătească drumul, Satana a introdus o înşelătorie puternică în lumea creştină care a fost aproape universal acceptată de bisericile majoritare. Mă refer la învăţătura acceptată sub numele de "răpirea secretă". Teoria răpirii secrete a fost realizată ca să-l amăgească pe poporul lui Dumnezeu printr-un fals simţământ de siguranţă şi să-l pregătească pentru cea mai mare înşelătorie finală.
Diavolul ştie că Isus vine din nou şi că timpul care i-a mai rămas este foarte scurt (Apocalipsa 12:12). El şi-a perfecţionat arta de a înşela timp de 6000 de ani, iar ultima lui înşelăciune va fi capodopera sa. De fapt, Dumnezeu ne-a avertizat că Satana va fi aşa de convingător, încât dacă va fi cu putinţă, chiar şi cei aleşi să fie înşelaţi. Isus le-a spus ucenicilor, "Atunci dacă vă va spune cineva: 'Iată, Hristosul este aici, sau acolo', să nu-l credeţi. Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi." (Matei 24:23, 24).
Satana nu este o fiinţă urâtă, grotescă, cu aripi de liliac îmbrăcat în roşu ca un balerin. Este un înger - un înger frumos şi puternic! Iar Biblia clarifică ideea că el se poate transforma şi poate lua diferite chipuri. "Oamenii aceştia sunt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină." (2 Corinteni 11:13, 14). Nu ar trebui să subestimăm cât de convingătoare şi extraordinar de puternică va fi ultima înşelăciune a lui Satana. Sunt sigur că va cita chiar din Scriptură, aşa cum a făcut-o atunci când L-a ispitit pe Domnul Hristos în pustie (Matei 4:1-6).
Diavolul are şi abilitatea să lase impresia că face minuni. Amintiţi-vă că atunci când Moise a mers înaintea lui Faraon ca să-l roage în favoarea copiilor lui Israel, magicienii Egiptului au reuşit să imite primele semne de la Dumnezeu (Exodul 7 şi 8). Satana se ocupă de înşelăciune, şi ştim că îşi rezervă cea mai mare înşelăciune dintre toate pentru ultimele zile. Trebuie să ştim cum va reveni Isus ca să nu fim înşelaţi.
Biblia spune foarte clar că la revenirea Sa, Domnul Isus nu va atinge de loc pământul cu picioarele. Biblia declară că neprihăniţii vor fi luaţi ca să-L întâmpine în văzduh (1 Tesaloniceni 4:17). De aceea Domnul Isus stăruieşte în a ne avertiza, "Deci, dacă vă vor zice: 'Iată-L în pustie', să nu vă duceţi acolo! 'Iată-L în odăiţe ascunse', să nu credeţi. Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului." (Matei 24:26, 27).
Satana nu poate imita un eveniment universal, de mărime cataclismică, aşa cum va fi adevărata a doua venire. Cu toate acestea, dacă poate să-i facă pe creştini să creadă teoria răpirii secrete, nici nu va mai fi nevoie să imite asta. Nu are de făcut decât să se arate în diferite locuri din jurul lumii, să facă mari minuni, să se arate pe la televizor şi prin aceasta să înşele întreaga lume.
Orice general ştie că într-o luptă cheia victoriei este să păstreze un element de surpriză. Multe bătălii au fost cucerite datorită unei tactici diversioniste, înţelepte. În timp ce atenţia unei armate era distrasă şi îndreptată spre diversiune, inamicul a venit pe la spate să-i cucerească. În asaltul final, şi Satana va face la fel. Arhiamăgitorul a vrut întotdeauna să fie Dumnezeu. Acum ştie că este condamnat la pieire, dar ultimul lui gest de dispreţ va fi să-L personifice pe Isus şi astfel să obţină închinarea întregii lumi.
Amagirile lui Satana vor fi puternice şi convingătoare, dar Hristos ne-a dat destule învăţături care să ne ajute să discernem adevărul de minciună.Nu este niciun secret
Va avea loc o răpire la cer? Da. Va fi secretă? NU!
Răpire înseamnă "să fii luat la cer cu putere" şi este adevărat că atunci când va reveni Domnul Isus, drepţii în viaţă vor fi luaţi la cer ca să-L întâmpine pe Domnul în văzduh (1 Tesaloniceni 4:17). Dar mulţi au ajuns să creadă că această răpire va avea loc în secret - că toţi credincioşii creştini din toată lumea vor dispărea subit şi că viaţa aici pe pământ va mai continua timp de şapte ani de necazuri. În acest timp, susţin ei, mulţi se vor converti şi vor avea o "a doua şansă" la mântuire înainte de ultima venire a lui Hristos. Cu toate că scenariul răpirii secrete s-ar părea liniştitor la prima vedere, nu există nicio bază biblică pentru el. Biblia învaţă cu claritate că la a doua venire a lui Isus, fiecare simţ al nostru va fi bombardat de dovezi!
Venirea Lui va fi literală
"După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. 10 Şi cum stăteau ei cu ochii pironiţi spre cer, pe când Se suia El, iată că li s-au arătat doi bărbaţi îmbrăcaţi în alb, şi au zis: "Bărbaţi Galileeni, de ce staţi şi vă uitaţi spre cer? Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer." (Faptele apostolilor 1:9-11)
Mesagerii trimişi de cer le-au spus ucenicilor că Isus va reveni pe acest pământ în acelaşi fel cum a plecat. Domnul Hristos S-a înălţat la cer pe nori şi va reveni tot pe nori. A fost văzut când S-a înălţat şi va fi văzut când va reveni. A avut un corp real când S-a înălţat şi va reveni în acelaşi fel.
Venirea Lui va fi vizibilă
"Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea". (Apocalipsa 1:7)
"Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului." (Matei 24:27).
"Atunci se va arăta în cer semnul Fiului omului, toate seminţiile pământului se vor boci, şi vor vedea pe Fiul omului venind pe norii cerului cu putere şi cu o mare slavă." (Matei 24:30).
Când va reveni Hristos, nu va fi o apariţie doar locală sau un eveniment izolat, ci se va vedea în întreaga lume.
Se va auzi de venirea Lui
"Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul." (1 Tesaloniceni 4:16, 17).
"Domnul va răcni de sus; din Locaşul Lui cel sfânt va face să-I răsune glasul; va răcni împotriva locului locuinţei Lui; va striga, ca cei ce calcă în teasc, împotriva tuturor locuitorilor pământului."(Ieremia 25:30).
"Dumnezeul nostru vine şi nu tace. Înaintea Lui merge un foc mistuitor şi împrejurul Lui o furtună puternică." (Psalmi 50:3).
După cum vedeţi din versetele precedente, a doua venire a lui Isus va fi răsunătoare! Vor fi strigăte şi trâmbiţe şi tot felul de sunete. Nimănui nu-i va scăpa evenimentul ca apoi să citească despre el în ziar, a doua zi, cu totul întâmplător.
Venirea Lui va fi emoţionantă
"Oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate. Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare." (Luca 21:26, 27).
"În ziua aceea, vor zice: "Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este Domnul, în care ne încredeam, acum să ne înveselim, şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!" (Isaia 25:9).
Ziua în care Se va întoarce Domnul Hristos va fi o zi emoţionantă atât pentru cei răi cât şi pentru cei drepţi. Cei pierduţi vor suferi o groază şi o durere de nedescris, în timp ce cei mântuiţi vor trăi bucuria desăvârşită a mântuirii veşnice.
Venirea Lui va deschide mormintele
"Voia Tatălui Meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţă veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi." (Ioan 6:40)
"Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos; dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos." (1 Corinteni 15:22, 23).
"Căci Însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul." (1 Tesaloniceni 4:16, 17).
Astfel descrie Biblia răpirea. Morţii în Hristos vor învia prin puterea Lui şi Îl vor întâmpina în văzduh. Apoi cei credincioşi, care vor fi în viaţă, vor fi de asemenea luaţi la cer. Nu va fi niciun secret!
Venirea Lui va distruge Pământul
"Pământul se rupe, pământul se sfărâmă, pământul se crapă, pământul se clatină ca un om beat, tremură ca o colibă; păcatul lui îl apasă, cade, şi nu se mai ridică." (Isaia 24:19, 20).
"Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor." (Apocalipsa 6:14).
"Şi au urmat fulgere, glasuri, tunete, şi s-a făcut un mare cutremur de pământ, aşa de tare, cum, de când este omul pe pământ, n-a fost un cutremur aşa de mare. Cetatea cea mare a fost împărţită în trei părţi, şi cetăţile Neamurilor s-au prăbuşit. Şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de Babilonul cel mare, ca să-i dea
potirul de vin al furiei mâniei Lui. Toate ostroavele au fugit, şi munţii nu s-au mai găsit." (Apocalipsa 16:18-20).
Lumea aceasta nu va mai fi locuită de oameni după venirea lui Hristos. Venirea Lui va cutremura chiar temeliile pământului.
Venirea Lui va însemna Judecata Finală
"Căci Fiul omului are să vină în slava Tatălui Său, cu îngerii Săi; şi atunci va răsplăti fiecăruia după faptele lui." (Matei 16:27).
"Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui." (Apocalipsa 22:12).
La revenirea lui Hristos ne vom primi cu adevărat răsplata. Orice om va fi luat deja o decizie; nu va mai exista o a doua şansă pentru convertire. Timpul de a lua decizia de a-L urma pe Hristos este acum!Temeiul confuziei
Cu atât de multe dovezi în Biblie cu privire la modul în care va reveni Hristos, de unde a apărut ideea aceasta cu privire la o răpire secretă? Asemenea majorităţii erorilor, teoria răpirii secrete se bazează pe câteva texte care au fost scoase din context. S-au folosit două concepte principale din Scriptură ca să se susţină o răpire "secretă". Prima este că Isus va veni "ca un hoţ noaptea." Teoria răpirii secrete susţine că aceasta înseamnă că Hristos va veni în secret ca să-i fure pe cei drepţi şi să-i ducă liniştiţi la cer.
Venirea lui Hristos este descrisă ca venirea "unui hoţ", de câteva ori în Noul Testament. Să ne uităm la unul dintre aceste pasaje şi să vedem dacă descrie o răpire secretă. "Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde." (2 Petru 3:10). Nu sună ca un eveniment secret, nu-i aşa?!
Descriindu-Şi revenirea ca un hoţ, Hristos nu a intenţionat să o prezinte ca fiind în taină, ci că va fi subită şi pe neaşteptate - că cei răi vor fi luaţi prin surprindere. El a declarat: "Să ştiţi bine că, dacă ar şti stăpânul casei la ce ceas va veni hoţul, ar veghea, şi n-ar lăsa să-i spargă casa. Şi voi dar fiţi gata, căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiţi." (Luca 12:39, 40). Asemănător, Pavel le-a spus creştinilor din Thessalonica următoarele, "Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ." (1 Tesaloniceni 5:4). Dumnezeu nu doreşte ca urmaşii Săi să fie luaţi prin surprindere. El doreşte ca noi să veghem şi să fim gata.
Continuând să ilustreze acest adevăr, Domnul Isus a spus, "Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi să-i jefuiască gospodăria, decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare; numai atunci îi va jefui casa." (Marcu 3:27). Puteţi să vă imaginaţi ca cineva să uite un jaf după ce hoţul a pătruns în casa lui, l-a legat şi l-a aruncat într-o cămară, iar apoi a întors casa pe dos căutând lucrurile de valoare? Desigur că nu! Tot la fel, ziua şi ceasul celei de-a doua veniri este un secret, dar când evenimentul va avea loc, toţi vor şti despre el!
Al doilea concept folosit pentru susţinerea unei reveniri "secrete" se găseşte în Luca 17:34-36: "Vă spun că, în noaptea aceea, doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat şi altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat şi altul va fi lăsat." Susţinătorii răpirii secrete consideră că acest pasaj dovedeşte că sfinţii vor dispărea subit de pe pământ când va reveni Isus. Dar haideţi să ne uităm cu onestitate la dovezi şi să vedem ce ne învaţă de fapt aceste versete. În Luca 17:34-36, Domnul Isus Se foloseşte de unele din simbolurile Lui preferate ca să ilustreze acest adevăr. La sfârşitul timpului, vor exista doar două grupe de oameni în viaţă pe pământ - cei pierduţi şi cei mântuiţi.
"Doi oameni într-un pat."
În general, patul semnifică somn, iar Isus a folosit cuvântul somn ca un simbol pentru moarte. El le-a zis ucenicilor: "După aceste vorbe, le-a zis: "Lazăr, prietenul nostru, doarme: dar Mă duc să-l trezesc din somn." "Atunci Isus le-a spus pe faţă: "Lazăr a murit." (Ioan 11:11, 14). La învierea din ziua de apoi, vor exista două feluri de morţi: cei pierduţi şi cei salvaţi.
"Două femei vor măcina împreună."
În profeţia biblică, femeia reprezintă biserica (Ieremia 6:2). Măcinarea grâului reprezintă să lucrezi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Când Hristos va veni în slavă, vor exista două tipuri de biserici - cea falsă şi cea adevărată. Amândouă vor face acelaşi lucru, văzut din afară, dar numai una va fi mântuită.
"Doi bărbaţi vor fi la câmp."
Câmpul reprezintă lumea (Matei 13:38). Când va reveni Isus, vor exista două feluri de misionari care vor lucra în câmpuri - cei falşi şi cei adevăraţi. Iată de ce a zis, "Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: 'Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?' Atunci le voi spune curat: 'Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.' " (Matei 7:22, 23).Nelăsat în urmă pe pământ
O altă concepţie greşită, conţinută de aceeaşi teorie a răpirii secrete, este că oamenii vor continua să trăiască aici pe pământ câţiva ani după revenirea lui Isus. Cu toate acestea, Biblia ne învaţă cu claritate că atunci când va reveni Isus, nu va mai fi nimeni în viaţă pe planeta aceasta.
Spre exemplu, în profeţia Sa despre sfârşitul timpului, Ieremia scria: "Mă uit la pământ, şi iată că este pustiu şi gol; mă uit la ceruri, şi lumina lor a pierit! Mă uit la munţi, şi iată că sunt zguduiţi; şi toate dealurile se clatină! Mă uit, şi iată că nu este nici un om; şi toate păsările cerurilor au fugit! Mă uit, şi iată, Carmelul este un pustiu; şi toate cetăţile sale sunt nimicite înaintea Domnului, şi înaintea mâniei Lui aprinse!" (Ieremia 4:23-26, sublinierea autorului).
În alt loc el a declarat, "Cei pe care-i va ucide Domnul în ziua aceea vor fi întinşi de la un capăt al pământului până la celălalt; nu vor fi nici jeliţi, nici adunaţi, nici îngropaţi, ci vor fi un gunoi de pământ." (Ieremia 25:33). Profetul Isaia descrie aceleaşi condiţii dezolante în profeţia lui cu privire la starea pământului după cea de-a doua venire. "Iată, Domnul deşartă ţara şi o pustieşte, îi răstoarnă faţa şi risipeşte locuitorii; Ţara este pustiită de tot şi prădată; căci Domnul a hotărât aşa." (Isaia 24:1, 3 sublinirea autorului).
În ultimă instanţă şi nu mai puţin important, urmăriţi pasajul acesta din Scriptură: "Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului: mâncau, beau, se însurau şi se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie; şi a venit potopul şi i-a prăpădit pe toţi. Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma: oamenii mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau; dar, în ziua când a ieşit Lot din Sodoma, a plouat foc şi pucioasă din cer, şi i-a pierdut pe toţi. Tot aşa va fi şi în ziua când Se va arăta Fiul omului." (Luca 17;26-30, sublinierea autorului).
Remarcaţi că cei răi au fost distruşi în aceeaşi zi în care a venit potopul pe vremea lui Noe şi în aceeaşi zi în care a căzut focul peste Sodoma. Domnul Isus a accentuat atât la începutul cât şi la sfârşitul acestui pasaj că aceste judecăţi, care i-au distrus pe toţi cei răi, au fost pilde despre ceea ce se va întâmpla la a doua Sa venire. Biblia lămureşte deplin că viaţa pe pământ nu va mai continua nici pentru oameni, nici pentru animale după venirea lui Isus.În timpul strâmtorării alături de Hristos
Ideea că cei drepţi vor fi răpiţi din lume, chiar înainte de timpul strâmtorării şi, numai cei răi vor fi lăsaţi în urmă să îndure şapte ani de strâmtorare, poate fi foarte atrăgătoare. Probabil acesta este motivul pentru care această învăţătură a câştigat o popularitate atât de mare. Dar, Biblia ne învaţă cu claritate altfel.
Expresia "şapte ani de strâmtorare" nu apare nicăieri în Scriptură. Cu toate acestea, Isus a declarat totuşi că pe pământ chiar înainte de revenirea Sa va veni o vreme de strâmtorare grozavă care va fi mai intensă decât oricare alta din istoria acestui pământ. În marea Sa predică profetică de pe Muntele Măslinilor, Isus a făcut următoarea declaraţie: "Pentru că atunci va fi un necaz aşa de mare, cum n-a fost niciodată de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi. Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate." (Matei 24:21, 22).
Dacă cei aleşi nu ar fi pe pământ în timpul marii strâmtorări, nu ar fi nevoie ca zilele să fie scurtate! De-a lungul întregii Scripturi, vedem exemple de oameni pe care Domnul i-a salvat în mijlocul încercării, nu din ea.
- Noe nu a fost salvat de la potop, ci prin potop.
- Daniel nu a fost salvat de la groapa cu lei, ci din groapă.
- Şadrac, Meşac şi Abednego nu au fost salvaţi de la cuptorul cu foc, ci prin cuptor. De fapt, Isus a trecut prin el cu ei şi El va trece prin marea strâmtorare şi cu noi!
- Copiii lui Israel nu au fost salvaţi din Egipt înainte de căderea plăgilor, ci după aceea. Dumnezeu Şi-a demonstrat dragostea şi puterea prin faptul că i-a păstrat nevătămaţi în Egipt, de-a lungul celor zece plăgi. Tot la fel, neprihăniţii se vor afla pe pământ la căderea celor şapte plăgi (Apocalipsa, capitolul 16), dar Dumnezeu îi va păstra nevătămaţi.
Dumnezeu nu ne promite niciodată că traiul nostru va fi întotdeauna uşor. Hristos S-a rugat Tatălui pentru ucenicii Săi, "Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău." (Ioan 17:15) La fel în 2 Timotei 3:12 Pavel declară, "De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi." Pavel i-a mai spus unui grup de ucenici că "în Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri." (Fapte 14:22).
În pilda Sa despre cele două case, Isus ne-a învăţat că furtuna vine asupra înţeleptului care şi-a zidit casa pe stâncă tot atât de sigur cum vine şi asupra neînţeleptului care şi-a zidit-o pe nisip (Matei 7:24-27). Furtuna vine asupra tuturor. Vestea bună este că toţi copiii lui Dumnezeu vor trece cu bine prin strâmtorarea viitoare. Ei vor rezista dacă vor folosi aceleaşi metode de supravieţuire ca şi pinul din Marele Bazin. Se crede că este cel mai bătrân copac ce încă mai trăieşte pe planetă. Poate trăi peste 4000 de ani. Aflat pe vârfuri singuratice de munte, unii dintre aceşti brazi au suferit mii de ani de vânturi îngheţate, ploi furtunoase, soare torid şi furtuni electrice violente.
Cum reuşesc ei să supravieţuiască în condiţii atât de adverse? Îşi înfig rădăcinile adânc în pământ, şi le înfăşoară cu tenacitate în jurul unei stânci solide şi se ţin tare de ea. Tot la fel, copiii lui Dumnezeu vor trebui să-şi ancoreze rădăcinile credinţei adânc în Cuvântul lui Dumnezeu şi să se agaţe cu tenacitate de atotputernica Stâncă a Veacurilor. Reţineţi că deşi Dumnezeu nu aduce întotdeauna scăpare din necazuri, El ne-a promis să ne dea putere şi tărie să trecem cu bine prin ele. "Pot totul în Hristos, care mă întăreşte" (Filipeni 4:13).
Timpul de strâmtorare
Când discutăm despre marea strâmtorare care va avea loc chiar înainte de revenirea lui Isus, să nu uităm că, în trecut, au mai fost câteva "vremuri de strâmtorare" pentru poporul lui Dumnezeu. Spre exemplu, poporul Israel a îndurat 400 de ani de necaz chiar înainte de Exod (Fapte 7:6). Primii creştini au trecut şi ei printr-o perioadă de strâmtorare imediat după omorârea cu pietre a lui Ştefan. (Fapte 8:1). De la 303-313, d. Hr., în timpul perioadei reprezentate de biserica Smirna, (Apocalipsa 2:10), poporul lui Dumnezeu a suferit o perioadă de necaz de 10 ani. Dar, probabil cel mai lung timp de strâmtorare au reprezentat cei 1260 de ani de persecuţie intensă asupra creştinilor adevăraţi, în timpul Evului Întunecat. "Şi femeia a fugit în pustie, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile." "Când s-a văzut balaurul aruncat pe pământ, a început să urmărească pe femeia, care născuse copilul de parte bărbătească" (Apocalipsa 12:6, 13).
Oricât de întunecat a fost fiecare din aceste timpuri pentru poporul lui Dumnezeu, niciunul nu se va compara cu marea strâmtorare care va avea loc la sfârşit. Marea strâmtorare corespunde cu timpul când vor cădea ultimile şapte plăgi din Apocalipsa capitolul 16. "Apoi am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte îngeri, care aveau şapte urgii, cele din urmă, căci cu ele s-a isprăvit mânia lui Dumnezeu" (Apocalipsa 15:1). Mânia lui Dumnezeu se va îndrepta împotriva celor care nu ascultă de legea Sa, Îi schimbă adevărul şi îi asupresc pe copiii Săi. "Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbuşe adevărul în nelegiuirea lor" (Romani 1:18).
Marea strâmtorare coincide şi cu războiul de la Armaghedon. Amândouă au loc imediat înainte de cea de-a doua venire a lui Hristos. "Duhurile cele rele i-au strâns în locul care pe evreieşte se cheamă Armaghedon. Al şaptelea a vărsat potirul lui în văzduh. Şi din Templu, din scaunul de domnie, a ieşit un glas tare, care zicea: "S-a isprăvit!" (Apocalipsa 16:16, 17). Convingerea mea este că marele timp de strâmtorare va dura doar o lună sau două. Iata câteva texte care arată că va fi o perioadă scurtă de timp. Apocalipsa 18:8 ne spune, "Tocmai pentru aceea, într-o singură zi vor veni urgiile ei: moartea, tânguirea şi foametea." O "zi", în profeţia biblică, reprezintă un an literal (Ezechiel 4:6; Numeri 14:34; Luca 13:32). Aşa că atunci când Apocalipsa zice că "într-o singură zi vor veni urgiile ei," înseamnă într-un an sau în mai puţin de un an.
Mai mult, chiar natura celor şapte plăgi - râurile şi mările se vor transforma în sânge şi planeta va fi arsă de mare căldură - va face imposibil ca neamul omenesc să supravieţuiască mai mult de o lună sau două. De aceea a spus Isus, "Şi dacă zilele acelea n-ar fi fost scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar, din pricina celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate" (Matei 24:22).Chiar înainte de plăgi
Întrucât experienţa copiilor lui Israel chiar înainte ca plăgile să cadă asupra Egiptului reprezintă un simbol a ceea ce se va întâmpla poporului lui Dumnezeu înainte de căderea celor şapte plăgi, descrise în Apocalipsa capitolul 16, haideţi să examinăm mai îndeaproape întâmplarea aceasta.
După 400 de ani de sclavie, israeliţii ajunseseră să fie influenţaţi de religia Egiptului şi pierduseră din vedere legea lui Dumnezeu. Astfel, chiar înainte ca Moise şi Aaron să se întâlnească cu Faraon, ei s-au întâlnit mai întâi cu conducătorii lui Israel, pentru a încuraja o reînviorare în păzirea legii lui Dumnezeu - incluzând Sabatul creaţiunii (Exod 4:29-31). Poporul a răspuns din toată inima, din care pricină s-a înfuriat Faraon şi le-a zis lui Moise şi lui Aaron, "Şi voi mai voiţi să-l faceţi să-şi înceteze lucrările?" (Exod 5:5). Amintiţi-vă că poporul Israel ştia că Sabatul făcea parte din legea lui Dumnezeu cu mult înainte ca ei să vină la Muntele Sinai. (Exod 16:22-28).
Tot la fel, înainte de începerea marii strâmtorări, o atenţie deosebită se va acorda din nou subiectului închinării şi a poruncii Sabatului. În Apocalipsa 14:7, un înger cheamă poporul lui Dumnezeu să se închine "Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!" Este clar că îngerul citează din porunca Sabatului care spune, "Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o" (Exod 20:11).
O vastă redescoperire a legii lui Dumnezeu, incluzând adevărul despre Sabat, va fi semnalul care îl va întărâta pe balaur la mânie. Diavolul urăşte Sabatul pentru că ştie că toate relaţiile de iubire se bazează pe timp. Dacă ar putea distruge ziua care a fost pusă deoparte pentru poporul lui Dumnezeu, ca să petreacă un timp deosebit cu Creatorul lor, atunci poate să distrugă relaţia dintre ei. Vedem lucrul aceasta întâmplându-se iar şi iar, între soţi şi soţii, părinţi şi copii. Dacă doi oameni nu-şi mai petrec timpul împreună, în curând relaţia se va destrăma.
Când copiii lui Israel au răspuns la chemarea lui Dumnezeu ca să sfinţească Sabatul zilei a şaptea, Faraon s-a înfuriat mult. El ştia că atâta vreme cât poporul nu făcea decât să muncească şi iarăşi să muncească, nu aveau timp să se gândească la libertate. Diavolul foloseşte aceeaşi strategie şi astăzi. Ţelul lui este să îi ţină pe oameni aşa de ocupaţi cu lucrul şi aşa de preocupţti cu grijile acestei vieţi încât să nu aibă timp să se închine Creatorului lor. El ştie că dacă îi poate face pe oameni să neglijeze odihna Sabatului, nu vor avea niciodată vreme să se gândească cu seriozitate la mântuirea lor.
Privind de-a lungul istoriei până la sfârşitul vremii, Domnul a ştiut că poporul Său credincios va ţine Sabatul poruncii a patra. De aceea, Isus Îşi sfătuieşte urmaşii, cu privire la strâmtorare: "Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat." (Matei 24:20). Un alt mod prin care scurtul timp de strâmtorare se va asemăna cu perioada chiar dinainte de căderea plăgilor, în Egipt, este că poporul lui Dumnezeu va fi chemat să îndure o perioadă de amare greutăţi. Pe vremea lui Moise, Faraon cel înfuriat a încercat să întoarcă inimile sclavilor israeliţi împotriva Dumnezeului lor, silindu-i să producă acelaşi număr de cărămizi, fără să le ofere şi paiele necesare.
Tot astfel, înainte de marea strâmtorare, guvernul va folosi sancţiuni politice şi economice, pentru a sili poporul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului să primească semnul fiarei. În acest timp, sfinţii vor fi chemaţi să-şi facă cunoscută credinţa în faţa unei împotriviri tenace sociale, politice şi religioase. "Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei" (Apocalipsa 13:17). Când nu vor reuşi să oblige poporul lui Dumnzeu să se supună, se va da un decret final, de moarte. Biblia spune: "I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei" (Apocalipsa 13:15). În perioada aceasta începe marea strâmtorare şi încep să cadă ultimele şapte plăgi. Timpul strâmtorării începe cu mânia diavolului împotriva copiilor ce ascultă de Dumnezeu (Apocalipsa 12:17) şi se sfârşeşte cu mânia lui Dumnezeu împotriva celor care ascultă de fiară (Apocalipsa 14:9-10).Nicio a doua şansă
Motivul principal pentru care această ultimă perioadă va fi aşa de intensă este că ea va veni după ce se va fi încheiat timpul de probă pentru cei pierduţi. Dumnezeu i-a dat prima profeţie despre aces timp servului Său Daniel, care a scris, "În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte" (Daniel 12:1). Remarcaţi că atunci când începe marea strâmtorare, cazurile tuturor oamenilor vor fi fost decise pentru veşnicie.
Uşa mântuirii şi a harului se va închide pentru lume - exact cum s-a închis uşa corabiei lui Noe cu şapte zile înainte de începerea Potopului. Atunci Isus va declara, "Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!Iată, Eu vin curând; şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui" (Apocalipsa 22:11, 12).
Pentru prima oară în istoria lumii, Duhul lui Dumnezeu va fi pe deplin retras de la cei pierduţi. Cei nemântuiţi vor fi lăsaţi întru totul sub stăpânirea demonilor. Cei mântuiţi vor fi sigilaţi pentru veşnicie şi cei pierduţi vor fi pierduţi pentru veşnicie. Nu va mai fi nicio schimbare!Dumnezeu la judecată
Dacă nimeni nu se va mai converti prin plăgi, atunci de ce le îngăduie Domnul? Timp de mii de ani, Duhul lui Dumnezeu a lucrat la inima oamenilor. Dar El i-a avertizat că nu va fi aşa la infinit (Geneza 6:3). Satana trebuie să aibă ocazia să demonstreze cum ar arăta lumea, dacă ar fi totalmente sub puterea lui. Aşa că, în cele din urmă, Dumnezeu va îngădui vânturilor să bată nestingherite - dar nu înainte ca slujitorii Săi să fie sigilaţi (Apocalipsa 7:1-3).
Marea strâmtorare va dovedi universului că nimic - nici condiţiile cele mai rele din istoria lumii - nu ar mai schimba caracterele celor care vor fi încă în viaţă, pe pământ. Poporul lui Dumnezeu se va încrede în El cu orice preţ, iar duşmanii Lui se vor răzvrăti împotriva Lui cu orice preţ. Uneori, încercarea conduce un suflet la pocăinţă, dar când vor cădea ultimile şapte plăgi, cei răi vor arăta că nu mai există nicio brumă de bunătate în ei care să-i ducă la salvare. Următoarele trei versete dovedesc această afirmaţie:
"Al patrulea a vărsat potirul lui peste soare. Şi soarelui i s-a dat să dogorească pe oameni cu focul lui. Şi oamenii au fost dogoriţi de o arşiţă mare, şi au hulit Numele Dumnezeului care are stăpânire peste aceste urgii, şi nu s-au pocăit ca să-I dea slavă" (Apocalipsa 16:8, 9).
"Şi au hulit pe Dumnezeul cerului, din pricina durerilor lor şi din pricina rănilor lor rele, şi nu s-au pocăit de faptele lor" (Apocalipsa 16:11).
"O grindină mare, ale cărei boabe cântăreau aproape un talant, a căzut din cer peste oameni. Şi oamenii au hulit pe Dumnezeu din pricina urgiei grindinii, pentru că această urgie era foarte mare" (Apocalipsa 16:21).Nu trebuie să ne temem
Probabil că imaginea pe care o aveţi despre marea strâmtorare s-a asemănat întotdeauna cu această reţetă îngrozitoare:
"Turnaţi întregul conţinut al Armaghedonului într-o oală sub presiune, apoi amestecaţi încet cele şapte plăgi cu o sticlă plină de strâmtorarea lui Iacov şi un întreg Babilon zdrobit. Apoi, amestecaţi bine două cutii de mânie - una de la Dumnezeu şi una de la Satana. Acoperiţi ermetic şi fierbeţi la temperatură foarte mare."
Când ne gândim la marea strâmtorare, se pare că toţi suntem copleşiţi de imagini înfricoşătoare. Mai bine încercaţi să vi-L imaginaţi pe Isus într-o barcă mică şi nesigură, pe o mare întunecată, cu valuri înfuriate şi un vânt puternic. Marcu 4:38-40 redă astfel scena: "Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat, şi I-au zis: "Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?" El S-a sculat, a certat vântul, şi a zis mării: "Taci! Fără gură!" Vântul a stat, şi s-a făcut o linişte mare."
Apoi (Hristos) le-a zis: "Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?" Domnul Isus Se odihnea cu pacea unui copilaş deoarece trăia prin credinţa în Tatăl Său ceresc. O solie pe care a dat-o în repetate rânduri cât a trăit pe pământ a fost "Nu vă temeţi." În Ioan 16:33, Isus a zis, "V-am spus aceste lucruri ca să aveţi pace în Mine. În lume veţi avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea." Dumnezeu nu doreşte ca noi să trăim cu frică, ci mai degrabă prin credinţă. "În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste." (1 Ioan 4:18). În timpul celei mai întunecate ore ale pământului şi celei mai mari încercări, Dumnezeu ne va da cea mai mare pace şi credinţă. Nu trebuie decât să ne amintim că Isus Se află cu noi, în corabie. Deşi cuptorul este încălzit de şapte ori mai tare, putem să trecem cu siguranţă prin el dacă Isus este alături de noi.
Psalmul 91 conţine promisiuni deosebite pentru cei care vor trece prin ultima mare strâmtorare. El spune: "Nu trebuie să te temi nici de groaza din timpul nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma, care umblă în întuneric, nici de molima, care bântuie ziua în amiaza mare. O mie să cadă alături de tine, şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia. Doar vei privi cu ochii, şi vei vedea răsplătirea celor răi." (Psalmi 91:5-8) Psamistul arată clar că noi ne vom afla în mjlocul lumii, în timpul plăgilor, însă vom rămâne neatinşi, dacă Dumnezeu va fi adăpostul nostru. "De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici o urgie nu se va apropia de cortul tău." (Psalmi 91:10).Izbăvire din cer
Vineri, 2 iunie, 1995, Căpitanul Scott O'Grady zbura într-un F-16 deasupra Bosniei, când aparatul a fost rupt în două de focul forţei antiaeriene sârbeşti. Repede s-a catapultat din aparatul de zbor şi a ajuns cu paraşuta pe pământ. Dintr-odată s-a aflat într-o lume diferită şi ostilă, cu întreaga armată sârbă cercetând fiecare centimetru de teren ca să dea de el. Timp de şase zile s-a rugat, adesea ascunzându-şi faţa în noroi ca să nu fie văzut de soldaţii inamici, care treceau doar la câţiva metri de el. Şase zile lungi a supravieţuit, fiindu-i frig, ud, obosit, flămând, hrănindu-se cu insecte şi bând apă murdară, cerând ajutor de sus, în fiecare noapte, prin micul lui radio, fugind de duşmani şi ascunzându-se prin tufişuri.
Apoi a venit o salvare impresionanantă din ceruri. Patruzeci de avioane, sute de soldaţi, sateliţi şi toată tehnologia combinată a NATO au fost toate angajate în salvarea unui soldat urmărit. Oare Dumnezeu va face mai puţin pentru copiii Săi? Când Căpitanul Scott O'Grady s-a întors în Statele Unite, a fost primit ca un erou. De ce? Pentru că scăpase dintr-o mare strâmtorare. S-ar putea să fie nevoie ca şi noi să trecem printr-un scurt timp de necaz, care va părea nesemnificativ în comparaţie cu momentul glorios al revenirii lui Isus, când El va străpunge norii cu oştirea Sa îngerească şi va veni să-Şi răscumpere copiii. "Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi." (Romani 8:18).